Opiniile exprimate în publicaţiile din blog aparţin bloger-ilor, şi nu neapărat reflectă poziţia resursei PrincipiulDivin.md, ori cea a Bisericii Unificării.
Răspunderea pentru conţinutul publicațiilor din blog este purtată în întregime de către autorii acestora.

Русский
Violeta

Violeta

...

Website:

Преданные сердцем истинные сыновья и дочери во времена бедствий

Бог предупредил, что в Последние дни человечество ждут 7 лет великих бедствий.

Период бедствий завершает 6000 лет истории, в это время последователям придется столкнуться с печальными перипетиями истории.

Исковерканные судьбы людей, время столкновения с трудностями, в которые сложно поверить.

Сколько бы вы ни жили правильно и по совести, вы не сможете продолжать вести такую жизнь.

Чем больше вы думаете о Божьей Воле и соотноситесь с ней, везде, куда бы вы ни взглянули, вы будете чувствовать боль от происходящего.

Citeşte mai departe...

Un Singur Dumnezeu Si O Singura Cale

Pentru ca vreau sa fac mai multa claritate vreau sa va fac o dezvaluire despre ce am simtit eu in Moldova!
Deoarece am auzit de toate in acel timp vreau sa stiți cum era defapt!

Era o dimineatza la inceput de noiembrie in care am citit ce se intimpla în moldova.
Am simtit durere si disperare ca doi din fratii mei erau in inchisoare iar totzi ceilalti continuau sa caute un vinovat. Am simtzit ca parca noi totzi am pierdut ceva; constientizarea clara despre ceia ce ne unea pina la asta! De parca chiar si pe Dumnezeu l-am pierdut printre suparari, durere si razbunare!
Eram gata sa fac orice ca doar Sa vina Parintele ceresc inapoi in centrul nostru si sa ne ajute sa depășim, să rezolvăm, să iertam și să eliberam fratii din iadul in care fuse aruncati!

Citeşte mai departe...

Iaca Ție... O Inimă Nouă )

Iaca Ție... O Inimă Nouă )Mi se intimplase de mai multe ori să nu fiu înteleasă, să fiu trădată, ignorată. Dar era o zi aparte cînd lovitura venea de la cel mai drag om! Poate stiți cum e cînd armaghjidonul e nimic in comparatie cu ce simți? Cind se pare că ai rămas singur în fața uraganului, fără vise, fără credință, fără speranță si nici să respiri nu poți și nici să mori n-ai voie? Inima mea era frintă?! Nu! Inima mea era ruptă și împrăștiată în tot corpul! Căutam un loc unde să plîng, să înjur tot universul, să urlu de disperare si nu era asa un loc!

M-am ascuns sub o plapumă în speranța că voi fi lăsată în pace și plîngeam pe ascuns... era seară, mergea spre noapte și tot ce mai aveam în față era Dumnezeu caruia nu stiam ce să-i spun! Mi-am închipuit ca stau pe pieptul LUI, încercînd să mă liniștesc. Într-un tîrziu am îndrăznit să-i vorbesc! Nu eram capabilă să gîndesc, nici nu eram prezentă.

"Tată, iartă-mă pentru ce simt, dar nu pot să mai merg înainte! Nu cred că pot și mai am putere sa iubesc, inima mea este zdrobită, Dă-mi o altă inimă, te rog dă-mi o altă inimă ca să pot iubi din nou!" am repetat așa pînă am adormit!

A doua zi m-am trezit și am început sa-mi caut durerea prin gînduri, dar nu era!!! Am mai verificat de citeva ori ce simt și nu era nici urmă de ură, de critică, de disperare... Citeva minute nu puteam înțelege nimic! Am închis ochii și m-am gindit la omul drag care ieri seara nu mai era drag! Acum, dimineatza simțeam din nou inima plină de dragoste față de el si certitudinea că totul poate fi depășit, că totul va fi bine!

Citeşte mai departe...
Abonează-te la acest feed RSS