Reverendul Moon. Biografia

1920: Naşterea Reverendului Moon în Coreea

Născut în Coreea, la 6 ianuarie 1920, într-o familie de fermieri, Reverendul Moon a fost afectat de la o vârstă fragedă de suferinţele enorme pe care le-a vazut în jurul său, în perioada în care Coreea era saracă şi aspru exploatată de o putere străină. Întrebarea sa centrală a fost “De ce oamenii suferă atât de mult?”

Pe acele timpuri Japonia stapânea Coreea, încercând să impuna practicarea religiei Shinto tuturor coreenilor. Intoleranţa religioasă a regimului japonez era doar una din mulţimea de sfidări asupra coreenilor, consideraţi popor inferior de catre ei. Crescând opresat în propria sa ţară, Sun Myung Moon a învăţat devreme durerea nedreptăţii.

Tânărul Moon a înţeles profund realitatea suferinţei umane şi eşecul omenirii de a crea o lume a iubirii şi dreptăţii. El a căutat să înţeleagă de ce oamenii suferă şi cum poate fi pus capăt suferinţei. Din vizitele sale la biserică ştia ca religia vorbeşte despre momentele fundamentale ale existenţei şi promite o lume ideală
acelora ce se supun lui Dumnezeu; dar a văzut că, deşi religiile stabilite, având o istorie seculară, oferă cunoştinţe în baza scripturilor, ele nu sunt capabile să răspundă la multe întrebări de viaţă sau să rezolve problemele majore ale umanităţii. Neliniştit de imensa prăpastie între idealurile religioase şi starea actuală a lumii, a început cu înflăcărare propria căutare a soluţiilor printr-o viaţă de rugăciune şi studiu.

1935: Chemare de la Isus Cristos

În dimineaţa devreme de Paşti 1935, Isus i-a apărut tânărului Sun Myung Moon în timp ce se ruga în munţii coreeni. În acea viziune, Isus l-a rugat să continuie munca pe care el a început-o pe pamânt cu aproape 2 000 de ani în urmă. Isus l-a rugat să ducă la bun sfârşit lucrarea de stabilire a împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ şi creare a păcii în întreaga lume. Tânărul coreean a fost profund surprins şi mişcat de această întâlnire, dar mai ales de rugămintea care i-a fost înaintată, refuzând la început. Cu toate acestea, după o reflectare adâncă, meditaţie şi rugăciune el a promis să preia această misiune copleşitoare.

1935-41: Reverendul Moon primeşte şi elaborează Principiul Divin

Acceptând chemarea neobişnuită de la Isus, tânărul Moon caută să descopere semnificaţia ei. Dacă Isus l-a rugat să-i ducă la bun sfârşit misiunea, aceasta inseamnă că misiunea lui nu s-a incheiat. Nu a fost salvarea prin răstignire totul, de ce avea nevoie omenirea? Dacă păcatul nu este complet dezrădăcinat, care este defapt rădăcina păcatului?

Sun Myung Moon a studiat fără încetare Biblia şi alte învăţături religioase pentru a dezvălui aceste mistere ale vieţii şi istoriei umane. El a înţeles suferinţa lui Dumnezeu şi dorul Lui de a se reuni cu copii săi. El a intensificat căutarea adevărului, petrecând zile şi nopţi în rugăciune înflăcărată, post riguros şi studiere. Către vârsta de 25 de ani a elaborat bazele Principiului Divin şi Principiile Unificării.

1941-43: Studiile, întemniţarea şi torturile în Japonia

În 1941, Rev. Moon a absolvit liceul şi a plecat în Japonia să studieze ingineria electrică la colegiul industrial afiliat Universităţii Waseda. Aflându-se în Japonia, el şi-a continuat rugăciunile intense şi căutarea adevărului.

Pe lângă acestea, a mai activat în calitate de lider creştin în cadrul mişcării coreene pentru independenţă, împotriva ocupaţiei japoneze. Eventual a fost întemniţat de către japonezi pentru activităţile clandestine în timpul studenţiei şi torturat, pentru că a refuzat să divulge numele colabolatorilor săi. Această întemniţare a fost prima din cele 6 în total sub cele 4 guverne: japonez, al Coreei de Nord, al Coreei de Sud şi SUA.

1943-46: Întoarcerea în Coreea, activitatea în biserici creştine, întemniţarea şi tortura

În 1943, Reverendul Moon s-a reîntors în patrie. Scurt dupa aceasta s-a căsătorit cu Sang Il Choi, creştină devotată dintr-o familie Presbiteriană cunoscută.

În 1944, Reverendul Moon a fost din nou întemniţat şi torturat cu severitate de guvernul japonez de ocupaţie din Coreea, după ce numele său a ieşit la iveală în timpul interogării unui prieten de-al său din anii studenţiei, activ şi el în mişcarea anti-japoneză din Tokyo. Refuzând să depună mărturii, a fost eliberat în final.

În pofida acestei tratări, Reverendul Moon a arătat doar dragoste şi respect faţă de poporul japonez. În August 1945, când s-a încheiat războiul, el îi convingea pe alţii să nu se răzbune asupra oficialilor japonezi locali şi a activat în secret pentru a-i ajuta să se reîntoarcă in Japonia în siguranţă.

Către 1945 el şi-a sistematizat învăţăturile, cunoscute în prezent ca Principiul Divin, şi a început activitatea de predicare. Principiul Divin este învăţătura fundamentală a Reverendului Moon şi a Bisericii Unificării.

Coreea, deşi o ţară asiatică, este recunoscută ca una care are probabil cea mai arzătoare credinţă creştină din lume. În această atmosferă a creştinismului înflăcărat planul iniţial al Reverendului Moon nu era să înfiinţeze o denominaţie separată, ci să lucreze împreună cu alţi creştini pentru a construi împărăţia lui Dumnezeu pe pământ. El a depus tot efortul pentru a prezenta noile sale revelaţii bisericilor creştine coreene existente. Însă învăţăturile lui nu au fost primite bine. Preoţii coreeni îl invidiau pe tânărul Moon pentru influenţa pe care o avea asupra enoriaşilor lor şi l-au acuzat de răspândirea învăţăturilor false. În ciuda multiplelor lui eforturi de a conlucra cu bisericile creştine stabilite, ele nu au răspuns ideilor sale noi. Reverendul Moon în curând a realizat că va avea de parcurs o cale singuratică de vizionar religios pionier.

În 1946 în timp ce cumpăra orez pentru familia sa, Dumnezeu i-a spus Reverendului Moon ca, fără ca să-i preîntâmpine pe cei dragi, să mearga să propovăduiască în Coreea de Nord comunistă.

1946-50: Predicarea în Coreea de Nord comunistă, întemniţarea în “Lagărul Morţii” şi evadarea la sud

Înainte de cel de-al II-lea Război Mondial, centrul activităţii creştine coreene a fost oraşul Pyongyang, în prezent capitala Coreei de Nord; el a mai fost numit şi "Ierusalimul Estului." Printre bisericile pline de spirit, au existat unele cu puternice asteptari mesianice. Unele din ele au primit revelaţii că Mesia se va naşte în Coreea, fiind îndrumaţi în diferite moduri să se pregătească pentru venirea lui.

Reverendul Moon a început să predice în public, în pofida pericolelor pe care le prezenta guvernul dominant comunist. Fiind un preot sărac, cu noi interpretări ale Bibliei, el a fost mai vulnerabil decât liderii bisericilor deja stabilite, devenind astfel una din figurile religioase arestate de catre comunişti.

Învinuit de încălcarea ordinii publice, în noiembrie 1946 tânărul pastor a fost întemniţat şi torturat. Poliţia l-a crezut mort şi i-a aruncat corpul în curtea închisorii. Câţiva discipoli ai săi l-au găsit şi au luat corpul distrus. În mod miraculos, Reverendul Moon a supravieţuit şi şi-a recăpătat puterile. El a început din nou să predice în public cu neînfricare.

În aprilie 1948, a fost din nou arestat şi condamnat la 5 ani de muncă grea în închisoarea Heungnam.

A devenit unul din primii pastori creştini exilaţi în gulagul nord-coreean de tip sovietic. Heungnam a fost un lagăr de exterminare în care prisonierii erau omorâţi cu tot dinadinsul prin muncă.

1950: Evanghelizarea reîncepe în oraşul de refugiere Pusan, Coreea de Sud

Odată cu miile de refugiaţi, , Reverendul Moon a ajuns în Pusan, oraşul-port de la sud şi împreună cu un discipol al său a construit prima biserică a Unificării din cutiile rămase de la provizia armatei americane. Pe atunci spunea puţinilor urmaşi ai săi că va veni o zi când mesajul Principiului Divin va fi răspândit în întreaga lume.  El a prezis că oamenii din toate ţările vor veni să se închine pe acel deal.

În prezent, defapt, zeci de mii de oameni fac pelerinajul spre acel loc. Începând lucrarea de evanghelizare la sud, după acei 5 ani petrecuţi la nord, Rev. Moon s-a reunit cu soţia. Cu toate acestea, el a continuat să se dedice zi şi noapte misiunii sale religioase. Ea nu a putut accepta dăruirea lui totală misiunii cu preţul familiei. În final, ea a apelat la divorţ în ciuda împotrivirii puternice a Rev. Moon şi a eforturilor lui de a o convinge sa renunţe. (Unicul său fiu din această căsătorie şi familia lui sunt urmaşii fideli ai Rev. Moon.)

1954: Fondarea Asociaţiei Sfântului Duh pentru Unificarea Creştinismului Mondial (cunoscută ca Biserica Unificării)

Pe 1 mai 1954, în Seul, Reverendul Moon a fondat Asociaţia Sfântului Duh pentru Unificarea Creştinismului Mondial, comunitatea care a căpătat denumirea de Biserica Unificării în întreaga lume.
De la bun început bisericii i s-au alăturat membri din Universitatea de fete Ewha, o universitate creştină majoră, strâns legată de guvernul coreean şi denominaţiile protestante principale. Din motivul că mulţi studenţi se alăturau bisericii, instituţia a trimis profesorii să cerceteze situaţia. În momentrul în care şi câţiva profesori au devenit membri, universitatea a ales să persecute această biserică, în loc să o întâmpine cu sinceritate.
Biserica din Seul
Rectorul universităţii a ordonat profesorilor şi studenţilor să părăsească biserica sau, în caz contrar, să părăsească şcoala.

În acelaşi timp, ziarele din Seul au început o campanie de denigrare a Bisericii Unificării, tipărind istorii despre orgii sexuale şi că Rev. Moon ar fi un agent nordcoreean. Reverendul Moon a fost întemniţat şi eliberat peste câteva săptămâni din motivul lipsei de temeiuri pentru acuzaţii. În următorul an însă, a fost întemniţat din nou, acuzat de evaziune de la serviciul militar, cu toate că pe timpul în cauză s-a aflat în închisoarea Heungnam. Peste câteva luni de arest- şi o acoperire senzaţională în mass media- acuzaţiile au fost înlăturate. Faptul eliberării lui, însă, a avut un răsunet minor în presă. Astfel a început acel model de consens între liderii religioşi, guvern şi media care până în prezent îl suprimă pe Rev. Moon şi biserica lui.

În mijlocul acestor persecuţii severe, Rev. Moon a avut grijă de comunitatea în creştere a discipolilor fideli, cunoscută ca “biserica plânsului”, din cauza rugăciunilor pline de lacrimi ale Rev. Moon şi urmaşilor săi. Către anul 1957, biserica a deschis reprezentanţe în 30 de oraşe ale Coreei.

1958-59: Primii misionari, trimişi în Japonia şi Statele Unite.

La sfârşitul anilor 1950 primii misionari internaţionali au fost trimişi, unul în Japonia în 1958 şi alţii doi în Statele Unite în 1959.

1960: Căsătoria cu Hak Ja Han Moon

La 16 martie 1960, Reverendul Moon a fost binecuvântat la căsătoria sfântă cu Hak Ja Han. După aceea a urmat o serie de ceremonii în grup de binecuvântare la căsătorie a urmaşilor lor. Hak Ja Han şi mama ei, o creştină devotată, au fugit spre sud în timpul războiului coreean. În curând după aceea ele s-au alăturat Bisericii Unificării. De la căsătorie până în prezent d-na Hak Ja Han l-a susţinut şi s-a dedicat în întregime Reverendului Moon şi misiunii lui. Ducând o viaţă de neclintit de sacrificiu, curaj, şi demnitate, ea a trecut alături de soţul ei prin toate greutăţile, a dat naştere celor 14 copii, fiind în prezent bunică a 40 de nepoţi.

1965: Reverendul Moon organizează primul său turneu mondial vizitând 40 de naţiuni

1971: Începe activitatea Reverendului Moon în America

În 1971, Dumnezeu l-a îndreptat pe rev. Moon să-şi extindă activităţile la nivel mondial, prin plecare în Statele Unite. America, care îmbrăţişează toţi oamenii, rasele şi religiile, reprezintă întreaga lume. Orice se întâmplă în America, are un răsunet global. El a exprimat recunoştinţă pentru contribuţia Americii în eliberarea patriei sale. La fel, însă, cunoştea, că Dumnezeu aşteaptă mult mai mult de la acest pământ, binecuvântat din plin. Pentru Rev. Moon era evident că America a alunecat de la idealurile sale originare.

1974: Reverendul Moon vorbeşte în faţa mulţimii de 25 000 de persoane în Madison Square Garden, New York, şi ţine cuvântări în toate cele 50 de state

După evenimentul de mare succes din 18 septembrie de la Madison Square Garden, au fost ţinute discursuri publice pentru mii de lideri ai societăţii în toate cele 50 de state.

1974: Reverendul Moon se întâlneşte cu preşedintele Nixon la Casa Albă

Rev. Moon s-a întâlnit cu preşedintele SUA Richard Nixon în timpul crizei Watergate. Cu ajutorul raliurilor şi declaraţiilor în ziare, el i-a îndemnat pe americani să-l ierte pe mult criticatul Richard Nixon în timpul scandalului de la Watergate. Orice specialist în relaţii publice i-ar fi sugerat să se abţină de la aceste acţiuni, prin care el a chemat americanii “să ierte, să iubească şi să se unească”. În fond, nimeni nu dorea să-i ţină parte preşedintelui la un pas de impeachment, însă Rev. Moon nu se retrage când primeşte direcţiuni de la Dumnezeu. Deasemena, el a prevăzut consecinţele serioase ale înlăturării preşedintelui american în lumea, încă dominată de ameninţări comuniste. Apelul lui a fost întâmpinat cu dispreţ, chiar dacă mesajul de “a ierta, a iubi şi a se uni” constituie esenţa practicii creştine.

1974: Încep persecuţiile în America

Ca rezultat al creşterii rapide a mişcării în Statele Unite, ea a trecut printr-o perioadă de persecuţie, similară celei pe care au avut de înfruntat alte noi mişcări şi lideri religioşi în istorie- tot ce e nou era privit ca ceva straniu şi ameninţător.
Apelul Rev. Moon la o adevărată renaştere creştină a Americii a fost iniţial întâmpinat pozitiv. Totuşi, această receptivitate s-a dovedit a fi instabilă când, în 1974, el a devenit o ţintă uşoară a ştirilor ostile în Mass-Media, nemulţumite de mesajul “iertaţi, iubiţi şi uniţi-vă” al Rev. Moon în legătură cu scandalul Watergate.
Articolele cinstite şi obiective din trecut au fost înlocuite cu descrieri din cele mai negative ale lui Rev. Moon şi ale bisericii lui. Din Coreea au fost scoase tot felul de afirmaţii nefondate. În această atmosferă a isteriei, entusiasmul şi idealismul tinerilor săi discipoli au fost interpretate ca “spălare de creeri”. Reverendul Moon a fost reprezentat ca un hipnotist şi agent al guvernului străin. Fanatismul şi persecuţia religoasă şi rasială, fenomen, existent în SUA încă de la începuturi, şi-a arătat faţa urâtă. Chiar dacă Statele Untite au fost fondate cu scopul stabilirii libertăţii religioase; spre regret, intoleranţa religioasă este prezentă şi astăzi. Biserica Unificării a purtat povara intoleranţei religioase americane timp de trei decenii.

1975: Biserica Unificării se răspândeşte mondial, trimiţând misionari în 120 de ţări

Bisericile fiind deja stabilite în Coreea, Japonia, America de Nord şi ţările Europei de vest, în mai 1975 Rev. Moon a trimis echipe de misionari, compuse dintr-un japonez, un american şi un german în tările Asiei, Africii, Orientului Mijlociu, Americii Latine şi ale Oceaniei, ridicând numărul total al ţărilor cu reprezentanţe ale Bisericii Unificării la 120.

1975: Reverendul Moon vorbeşte în faţa 1.2 milion de persoane în Seul, în timpul Raliului pentru Protecţia Patriei pe insula Yoido

Reverendul Moon şi-a continuat turneul Zilei Speranţei, început în SUA, fiind însoţit de Echipa Globală a tinerilor discipoli din America, Europa şi Asia, ţinând discursuri în Japonia şi Coreea, concluzând cu un raliu pe insula Yoido de lângă Seul, care a adunat 1,2 milion de persoane. În toiul Războiului Rece şi în perioada de tensiune maximă între Coreea de Nord şi Coreea de Sud, Reverendul Moon a pronunţat un mesaj al determinării de a sta împotriva comunismului în Coreea de Sud şi a stabili o lume în centru cu Dumnezeu.

1975: În Barrytown, New York, este fondat Seminarul Teologic al Unificării (UTS)

UTS este o instituţie acreditată care oferă gradul de magistru în teologie şi educaţie religioasă. UTS a fost fondată ca un seminar ecumenic, faculţăţile cuprinzând un număr larg al denominaţiilor religioase. Decât să se concentreze doar la teologia Unificării, studenţii studiază filozofia, psihologia, religiile lumii şi omiletica, la fel ca şă istoriile, teologiile şi scripturile Iudaismului, Creştinismului, Islamului şi a altor religii ale lumii.

1975: Începe activitatea interreligioasă internaţională

Începând cu dialogurile la Seminarul Teologic al Unificării, Noua Asociaţie Ecumenică de Cercetare pentru Unitatea Creştină şi continuând cu alte iniţiative, cum ar fi Asambleia Religiilor Lumii, Reverendul Moon a lucrat pentru a promova discuţia religioasă, înţelegerea şi cooperarea pentru a rezolva problemele sărăciei, războiului, nedreptăţii şi cea a ruinării familiei. Asambleia Religiilor Lumii din 1985 a avut o prezenţă de 1 000 de oaspeţi distinşi- lideri religioşi şi savanţi. Învăţătura socială-cheie a Rev. Moon este că cele mai dificile probleme ale lumii vor fi rezolvate mai bine de către lideri religioşi, muncind la nivel interreligios, decât prin iniţiative pur politice şi economice.

1976: În anul aniversării de 200 ani ai Americii, Reverendul Moon ţine discurs în faţa a 300 000 de persoane la Monumentul Washington la tema Speranţa lui Dumnezeu pentru America

Acesta a fost cel mai mare raliu religios, organizat vreodată în Washington, D.C. Un număr de 300 000 de personae de toate crezurile şi culorile au venit să asculte mesajul la festivalul “Să binecuvânteze Dumnezeu America”, la 18 septembrie, 1976. În acest raliu istoric Rev. Moon a îndemnat America să-şi împlinească binecuvântarea de a deveni o naţiune cu Dumnezeu în centru, şi să creeze “o lume cu Dumnezeu în centru”. El s-a referit la sine ca la un “doctor” sau “pompier”, venit din exterior pentru a ajuta America să facă faţă celei de-a treia mari “testări” ale sale la nivel naţional, aceea a comunismului, care îl neagă pe Dumnezeu; şi a reînvia patrimoniul ei religios. El a proclamat că Biserica Unificării, având “o ideologie în mod absolut centrată pe Dumnezeu” este “în putere să trezească America şi să ridice pe acest pământ un model de naţiune ideală”.

1983: Investigaţiile şi condamnarea de către guvernul Statelor Unite

Sub presiune puternică a câtorva politicieni, care au văzut o cale uşoară de a câştiga mai multe voturi de la electorat, îndreptat de presa negativă împotriva Rev. Moon şi a Bisericii Unificării, guvernul Statelor Unite a început o sumedenie de investigaţii oficiale în direcţia Rev. Moon, implicând aproape douăzeci de agenţii federale.
Între timp, investigaţia de 5 ani a Serviciului pentru Venituri Interne a înaintat în final o acuzaţie cu subtext politic împotriva Rev. Moon. Această acuzaţie, emisă în 1981, îl învinuia de evaziuni fiscale. Suma totală a presupuselor evaziuni de taxe a fost mai mică de $8000.00. Nimeni în Statele Unite nu a fost vreodată acuzat de evaziune fiscală pentru o sumă atât de mică. Totuşi, scopul adevărat al condamnării a fost cel de a-i da un imbold Rev. Moon să părăsească America.
Cu toate acestea, guvernul Statelor Unite a subapreciat religiozitatea Rev. Moon şi dedicarea lui misiunii sale în America. În momentul emiterii acuzaţiei, Rev. Moon se afla în Coreea. Avocaţii săi i-au recomandat să nu se întoarcă în America, deoarece nu exista tratat de extradare între Statele Unite şi Coreea, şi, fiind în afara ţării, el putea să evite condamnarea şi întemniţarea. Totuşi, el nu le-a urmat sfatul. La urma urmei, era omul lui Dumnezeu, dar nu un criminal care fuge de lege. El s-a întors imediat în Statele Unite. I-a zis avocatului său: “Eu nu-mi voi părăsi misiunea în America. Niciodată nu o voi face.”
Ajungând în New York, la chemarea Tribunalului Federal de Primă Instanţă, el spus doar o frază: “Domnia voastră, eu sunt nevinovat.” Decizia judecăţii a fost luată dinainte. El a fost acuzat şi condamnat la 18 luni de închisoare federală. Atunci cănd Curtea Supremă de Justiţie a refuzat să audieze cazul, ignorând 40 de rapoarte de apărare din partea recunoscuţilor lideri creştini, asociaţiilor pentru libertatea civilă şi a guvernelor câtorva state, el s-a pregătit să meargă la închisoare.

Şi totuşi, Departamentul Justiţiei SUA, hotărât să-şi atingă scopul de a-l face pe Rev. Moon să părăsească America pentru totdeauna, a încercat să negocieze cu avocaţii lui. A fost promis că guvernul va revedea sentinţa, cu condiţia că Rev. Moon va pleca în Coreea şi nu se va întoarce niciodată în Statele Unite. El a refuzat categoric. Comentariul lui a fost: “Cred că e voia Lui Dumnezeu să merg la închisoare. Trebuie să fie un motiv providenţial, din care sunt nevoit să merg pe această cale.” Întemniţarea nu era ceva nou pentru Rev. Moon, el îndurase deja închisoarea în Coreea de Nord comunistă, Coreea de Sud şi Japonia în timpul celui de-al II-lea Război Mondial.

1984: Principalii lideri religioşi numesc acuzaţia o violare serioasă a libertăţii religioase

În acelaşi timp, în toată ţara au avut loc manifestări împotriva nedreptăţii suportate de Rev. Moon, ca rezultat al persecuţiei religioase. Mulţi lideri creştini, care niciodată nu l-au cunoscut sau nu au fost interesaţi de el, au început să conştientizeze că guvernul a produs un serios atac asupra libertăţii religioase. Creştinii, inclusiv Consiliul Bisericilor, condus de Rev. Dean Kelley şi grupurile nereligioase, în total 160 milioane de americani, au ieşit la apărarea lui justificată.

1984: Subcomitetul Senatului SUA publică un raport, care evaluează cazul Rev. Moon ca unul în care “Mai curând s-a produs injustiţia, decât justiţia”

Subcomitetul Senatului SUA a publicat următorul raport asupra condamnării Rev. Moon: “Noi am acuzat noul venit pe tărâmul nostru de fărădelegi intenţionate şi criminale, deşi practicile lui sunt obişnuite şi pentru un număr larg de lideri religioşi ai noştri, care păstrează fondurile bisericii pe numele său în conturi bancare. Preoţii catolici fac acest lucru. Preoţii baptişti la fel, şi aşa a făcut Sun Myung Moon… noi am acuzat un străin, nevorbitor de limbă engleză, de evaziuni fiscale criminale cu prima ocazie în care a întârziat să le plătească. Se pare că nu i-am oferit o şansă dreaptă de a înţelege legile noastre.

"Sunt ferm convins, în urma reviziunii obiective a acestui caz din ambele părţi de către subcomitetul meu, că mai curând s-a produs injustiţia, decât justiţia. Cazul lui Moon este un semnal puternic că, dacă viziunile unuia nu sunt destul de populare, această ţară va găsi o cale nu să tolereze, ci să condamne. Nu cred că dumneavoastră, sau eu, sau oricine altcineva va putea învinge în realitate forţele unite ale Departamentului Justiţiei şi ale ramurei judiciare într-un caz asemănător cu cel al Reverendului Moon.”

1984-85: Viaţa în închisoare americană

Fără de amărăciune, Reverendul Moon şi-a servit termenul în închisoarea federală Danbury, cea de-a şasea întemniţare din viaţa lui. În scurt timp, având un comportament modest şi prietenos, el a câştigat respectul celorlalţi prizonieri. 

La 20 august, 1985, la încheierea a treisprezece luni de detenţie, Rev. Moon a fost eliberat. Cu prilejul eliberării sale, liderii creştini principali şi apărătorii dreptului civil, inclusiv Reverendul Jerry Falwell din Majoritatea Morală şi Reverendul Joseph Lowery din Conferinţa Liderilor Creştini de Sud, au susţinut o conferinţă de presă pentru a deplânge persecuţia şi întemniţarea Rev. Moon şi a-l întâmpina la întoarcere. (În imagine: Rev. Moon cu Rev. Kamiyama în închisoarea federală Danbury)

1984: Înfiinţarea The Washington Times: cotidianul numărul doi în Washington, D.C.

În 1984, în timpul detenţiei în Danbury, Rev. Moon a fondat The Washington Times, care a devenit cel de-al doilea după mărime ziar cotidian din capitala Americii. The Washington Times a fost înfiinţat în primul rând pentru a contribui la căderea paşnică a comunismului, scop obţinut în conjunctură cu Administraţia Reagan, şi apoi, odată cu sfârşitul Războiului Rece, pentru a promova valorile morale şi a susţine rolul religiei în societate.

1990: Reverendul Moon şi doamna Moon se întâlnesc cu secretarul general sovietic Mihail Gorbaciov

În 1990, Rev. Moon a organizat la Moscova o mare conferinţă a liderilor din sfera Mass-Mediei Ştirilor şi a foştilor conducători de state. Aceasta i-a îndeplinit promisiunea pe care a făcut-o în 1976, că într-o zi va organiza “un mare raliu pentru Dumnezeu la Moscova”. În cadrul acestei conferinţe, Reverendul şi d-na Moon s-au întâlnit cu preşedintele sovietic Mihail Gorbaciov. Prin acele câteva interviuri, televizate şi tipărite, el a dat un mesaj al speranţei oamenilor sovietici, grăbindu-i să se întoarcă spre Dumnezeu. Un puternic oponent al comunismului, Rev. Moon a învăţat că ideologia este greşită, însă el a venit cu dragoste la poporul comunist. Din momentul căderii Imperiului Sovietic, el a iniţiat numeroase activităţi pentru a asista fostele ţări comuniste în perioada lor de tranziţie la democraţie şi libertate.
 (În imagine: Rev. şi d-na Moon cu preşedintele Gorbaciov)

1991: Reverendul şi d-na Moon se întâlnesc cu preşedintele nordcoreean Kim Il Sung

În 1991, Rev. Moon a făcut un pas crucial în direcţia stabilirii păcii în lume prin reunificarea paşnică a Coreei de Nord şi a Coreei de Sud. Riscându-şi viaţa, în decembrie 1991, el a călătorit în Coreea de Nord şi s-a întâlnit cu preşedintele Kim Il Sung, sub regimul căruia a fost torturat şi trimis în lagăr de muncă forţată. Scopul său era să găsească o cale pentru a depăşi prăpastia între cele două ţări. Conducătorul nordcoreean, care a opresat religia timp de patruzeci de ani, i-a întâmpinat cu amabilitate pe Rev. şi d-na Moon. În timpul acestei vizite, Reverendului Moon i-a fost permis să meargă în oraşul său de baştină şi în casa unde s-a născut, să depună flori la mormintele părinţilor şi să-şi cuprindă rudele, rămase în viaţă, care l-au întâlnit cu mândrie şi lacrimi. (În imagine: Rev. şi d-na Moon cu Kim Il Sung)

1999: Este înfiinţată Federaţia Internaţională Interreligioasă pentru Pace în Lume

Rev. Moon a propus înfiinţarea unui consiliu internaţional al liderilor religioşi, civili şi politici pentru a completa activitatea Naţiunilor Unite de creare a păcii. FIIPL (IIFWP), cunoscută din 2005 ca Federaţia Păcii Universale, este activă în 190 de ţări, având 110 000 de “Ambasadori ai Păcii”, care lucrează în direcţia stabilirii păcii atât în ţările lor, cât şi la nivel internaţional. FIIPL este o organizaţie non-guvernamentală, care are un statut special consultativ la Consiliul Economic Social al Naţiunilor Unite.

2003: Începe Iniţiativa Păcii în Orientul Mijlociu

Rev. Moon se dedică soluţionării celor mai dificile provocări- obţinerea păcii în Orientul Mijlociu şi reconcilierea paşnică între Coreea de Nord şi cea de Sud. Iniţiativa Păcii în Orientul Mijlociu este un exemplu al metodei sale de creare a păcii, prin chemarea liderilor din toate sferele de activitate, cea a guvernului, academică, a religiei şi a artelor, să se unească în cadrul misiunilor interreligioase paşnice în punctele cele mai fierbinţi ale lumii.

2005 Federaţia Păcii Universale (FPU) este lansată pe cele şase continente
Misiunea FPU (UPF) este aceea de a crea un consiliu global de lideri religioşi şi din alte sfere, pentru a completa şi susţine munca de creare a păcii a Naţiunilor Unite. În cadrul ei există Consiliul Global al Păcii, care cuprinde lideri distinşi de pe toate continentele.

2005: Este anunţat proiectul de tunel prin strâmtoarea Bering

2005-2006: Trei generaţii ale familiei Moon aduc mesajul păcii în 120 de ţări

Reverendul şi d-na Moon sunt părinţi ai 14 copii şi au mai mult de 40 nepoţi. În 2006, câţiva din copiii şi nepoţii adulţi ai lor, împreună cu soţii săi, i s-au alăturat d-nei Moon într-un turneu mondial istoric pentru pace în 120 de naţiuni. Auditoriile din întreaga lume au fost inspirate de faptul că munca importantă a Rev. Moon este continuată în mod efectiv de cea de-a doua şi a treia generaţii ale familiei sale. Un alt fiu, Hyung Jin, care este absolventul Şcolii de Teologie Harvard, a început să viziteze liderii religioşi mondiali cu scopul de a planifica activitatea interreligioasă pentru pace.

2006: În Coreea este inaugurat palatul păcii, muzeul şi centrul de întruniri Cheon Jeong Gung

Numit “Vaticanul Estului”, palatul păcii, muzeul şi centrul de întruniri Cheon Jeong Gung reprezintă o construcţie magnifică în munţii din periferia frumoasă coreeană, aflată la 2 ore de Seul şi aproape de hotarul nordcoreean. Cu facilităţi la nivel înalt de dezvoltare,  Cheon Jeong Gung este proiectat să devină un centru de conferinţe de frunte, unde se vor întâlni liderii mondiali pentru a planifica o nouă eră a păcii şi a prosperităţii. (În imagine: palatul păcii, muzeul şi centrul de întruniri Cheon Jeong Gung)

© reverendsunmyungmoon.org