Este Dumnezeu atotputernic?

• Axiome

  Dumnezeu predestinează în mod absolut că Voinţa Sa va fi realizată şi apoi lucrează neîncetat până când este împlinită.

  Predestinarea lui Dumnezeu cu privire la modul în care va fi realizată Voinţa Sa de către un individ sau o naţiune este condiţională, şi nu absolută, adică, cu toate că Dumnezeu a ales o anumită persoană sau naţiune pentru a împlini un scop în providenţa de restaurare, dacă ea nu îşi îndeplineşte responsabilitatea, Dumnezeu va alege cu siguranţă o altă persoană sau naţiune pentru a continua lucrarea Sa.

  Când Dumnezeu alege o persoană sau o naţiune pentru a împlini Voinţa Sa, El niciodată nu predestinează în termeni absoluţi dacă acea persoană sau naţiune va realiza într-adevăr Voinţa Lui.

Este Dumnezeu atotputernic în raport cu soarta omului, poate el după dorință decide orice oricând în viața omului?

Sunt două forme de atotputernicie divină legate de destinul omului.

Prima formă este atotputernicia absolută: Dumnezeu decide tot, omul doar execută. Dumnezeu este ca un șahist care mișcă figurile, iar omul e una din ele.

Care este valoarea alegerii omului în condiții, când tot ce este legat nu doar de final dar și de proces și metode, e deja stabilit, iar libertatea alegerii lui este doar de formă?

A doua formă de atotputernicie este condiționată: Dumnezeu are un plan împlinirea căruia este absolut predestinată, însă îl împlinește doar prin voința liberă a omului. Ca un compozitor care oferă partitura, dar omul decide cât de frumos sau urât o interpretează, sau ca un arhitect care oferă un proiect perfect pentru o casă, însă cât de frumos sau nereușit va fi rezultatul depinde doar de constructori.

Un părinte nu poate împlini visul în locul copilului dacă acesta nu vrea să învețe și să meargă pe calea dată. Așa și Dumnezeu — nu obligă, ci așteaptă alegerea omului.

Ideea atotputerniciei absolute trezește dileme logice.

De ce Dumnezeul perfecțiunii și al frumuseții a creat ființe umane capabile să facă rău, să distrugă și să cauzeze suferință, dacă odată ce este atotputernic ar fi putut crea doar ființe care să urmeze binele fără abatere?

De ce Dumnezeul atotcunoscător și atotputernic nu a prevenit căderea oamenilor?

Din ce motiv Dumnezeul atotputernic, având putere absolută asupra creaţiei nu izbăvește de suferință omenirea într-o clipă?

Iosua 1:5–6 demonstrează cum Dumnezeu atotputernic și atotștiutor a jurat însă nu a putut să împlinească promisiunea.

Jurământul este o practică omenească, folosită atunci când încrederea nu e suficientă și trebuie întărită. Privit logic, fără idei religioase prestabilite, e ciudat să spui că Dumnezeu face jurământ. Dacă El e perfect, știe tot și spune doar adevărul, cuvântul Său ar fi de ajuns – n-ar avea motiv să jure. De aceea, gândul că Dumnezeu jură pare mai degrabă o proiecție omenească asupra unei ființe divine. Într-un sistem unde Dumnezeu este atotputernic și totul se desfășoară după voia Lui, jurământul pare inutil. Totuși, Dumnezeu a jurat că le va da părinților israeliților Țara Promisă, dar împlinirea a depins de comportamentul lor. Asta sugerează fie că jurământul era condiționat (deși nu e spus explicit), fie că Dumnezeu nu impune prin forță desfășurarea evenimentelor doar prin voința Sa.

Din punct de vedere logic, o promisiune care depinde de ceva instabil, cum e alegerea omului, este greu de împăcat cu ideea unei atotputernicii absolute.

Este oare reală atotputernicie absolută atunci când Dumnezeu jură ceva dar nu forțează împlinirea, lăsând-o pe seama omului care poate greși sau refuza împlinirea?

În Biblie se vede limpede că promisiunile lui Dumnezeu nu se împlinesc automat. Iosua și poporul Israel au trebuit să fie ascultători și hotărâți ca să ajungă la ceea ce le fusese promis. Asta arată că omul are o parte esențială de împlinit. Când omul dă greș, chiar și planurile lui Dumnezeu atotputernic pot fi amânate sau redirecționate. Deși Dumnezeu nu se răzgândește, oricum își împlinește promisiunile numai în parteneriat cu omul.