Ofranda Mea (Pagina 20)

O, Doamne doar acum,
Eu iată-am înţeles:
Că demult
Pe mine m-ai ales.
Și că Domnul meu e-n lacrimi,
Eu iată-am înţeles.
Sfinţit altarul meu e,
Cu suferinţa sa.
Pustiu e fără jertfă
Şi rece-n faţa mea.

Da, sigur prea târziu,
Smerită-i inima,
Că m-ai scos
din moarte, din sicriu.
Mi-ai dat viaţă şi lumină,
Târziu am înţeles.
Cuprins de o durere,
El Dulce m-întrebat;
Cu sfântă mulţumire,
Să mor de voi putea?

Cu rugă şi curaj,
Voi trece prin pustiu.
Un nou drum
găsi-voi printer spini,
Chiar Domnul mă va încălzi
Şi-n mine-l voi găsi.
Altarul luminează,
Pe el pun inima.
Ce plină de credinţă,
Oriunde-L va urma!

Traducere: lilu
Corectare, formatare: Az