Mulţi consideră Religia un element necesar în societatea modernă.
Dacă este să acceptăm definiţia religiei oferită de către Wikipeadia, aceste 58.8% sunt de părerea că chiar şi acum, în sec. 21, când gândirea omului şi conştientizarea lui despre libertatea alegerii au atins cele ma mari nivele, în societatea noastră tot ma sunt necesare aşa elemente ca credinţa în supranatural, practicile de ordin ritual, dogmele, etc.
Предлагаю пообщаться на интересную тему которая была затронута на Воскресной Службе Церкви Объединения 6-го Ноября, 2011 "Осторожно Ересь".
Некоторые суждения однако заслуживают более пристального внимания. На пример, не находите ли вы что само понятие ересь, и позиция человека преследующего ересь предполагают подход и метод основанные на агрессии?
În viaţa multor oameni a existat un neobişnuit şi în majoritatea cazurilor temporar fenomen, deosebit de emoţionant, care lasă amprente psihologic-spirituale în inimă şi suflet, pentru o viaţă.
Experimentarea acestei stări de ataşare excepţională către o persoană de sex opus este numită "Îndrăgostire" sau "Amorezare".
Au fost scrise cărţi, elaborate filozofii, toate încercând să explice modul de a exista corect, şi a proceda frumos atunci când eşti îndrăgostit.
Cu regret însă au fost comise multe fapte fatale şi greşeli enorme de către cei aflaţi în starea de afecţiune cauzată de fenomenul îndrăgostirii. Este bine cunoscută expresia:În numele dragostei se duc războaie!
Paralel cu aceasta cunoaştem o sumedenie de exemple când persoana îndrăgostită cu uşurinţă îşi sacrifică propria viaţă pentru binele omului drag.
Existenţa unei opere apocrife care poartă acest nume în antichitatea creştină a fost cunoscută de multă vreme datorită trimiterilor la aceasta din anumite scrieri patristice timpurii ce au lăsat să se înţeleagă că a fost produsă sau era actuală între creştinii cu idei docetice. O clarificare mai mare despre acest document a fost adusă de descoperirea unui fragment mai mare al acestuia la Akhmîn, în Egiptul de Sus, în iarna dintre anii 1886-1887, de către Misiunea Arheologică Franceză. Acesta este scris în limba greacă pe un manuscris pergament, la o dată undeva între secolul al şaselea şi al nouălea. Fragmentul narează o parte a patimilor, înmormântarea şi învierea lui Isus. Acesta trădează o dependenţă, în unele cazuri literale, de cele patru Evanghelii canonice, şi este, prin urmare, o mărturie valoroasă suplimentară pentru acceptarea lor timpurie.