Conceptul Mesianic: Întoarcerea Lui Hristos Conform Scopului Creării Universului
- Publicat de Eugen G.
Prolog
În cele mai multe cazuri, fenomenul apariţiei şi existenţei lui Isus Hristos, scopul vieţii şi morţii Sale, toate acestea sunt analizate şi percepute din prisma evenimentelor care au avut loc după naşterea şi moartea Sa, în paralel evenimentele care au avut loc de la începutul istoriei omeneşti fiind considerate de o importanţă mai neînsemnată, sau chiar ignorate în genere.
Această tendinţă este cea mai înşelătoare, fiind şi cauza unei înţelegeri inversate a sensului vieţii lui Isus, şi scopului pentru care El s-a născut, şi a trăit pe pământ, iar apoi şi-a sacrificat viaţa.
Însăşi conceptul Mesianic nu poate fi conştientizat corespunzător voinţei Divine, dacă nu avem o înţelegere limpede a faptului pentru ce în genere a creat Dumnezeu Universul, sau care este însemnătatea evenimentelor istorice pe parcursul perioadei de la apariţia omului până la naşterea lui Mesia.
Un lucru trebuie înţeles clar, aparenţa Mesianică are cea mai directă corelaţie cu incidentul primii perechi, cea a lui Adam şi Eva, necesitatea unui Salvator având importanţă doar din cauza eşecului, eşecului care însă putea nici să nu aibă loc.
Totuşi nu este surprinzător faptul că omenirea nu vede (sau nu vrea să caute) care este legătura dintre Mesia şi istoria omenirii până la naşterea Sa.
Isus Hristos pur şi simplu nu a reuşit să ilumineze minţile oamenilor în această privinţă, deoarece a fost omorât.
Există suficiente versete Biblice în care El face aluzii clare despre faptul că are multe de spus, dar nu are cui...
Omenirea la rândul său procedează aşa cum este obişnuită să procedeze faţă de necunoscut, în cazul dat, faţă de însemnătatea evenimentelor care precedă venirea Mesianică, în raport cu fenomenul existenţei lui Isus: Ignoră ceea ce nu cunoaşte, sau nu are de unde să cunoască.
Dacă cumva Adam şi Eva nu porneau calea nedreaptă, păstrând cu cea mai mare seriozitate porunca Divină, creând astfel o lume perfectă cu Dumnezeu în centru, am fi avut noi oare astăzi necesitatea unui Salvator?
Dacă şi acum logica ne impune un răspuns pozitiv, atunci să ne întrebăm: Pentru ce?
O lume perfectă este mediul unde nu există suferinţă sau separare de Creator, oamenii aflându-se într-o permanentă legătură Inimoasă cu El.
În aşa circumstanţe nu poate exista ceea ce noi numim "rău" sau "păcat".
Păi atunci dacă nu există nici rău, nici păcat, nici suferinţă, există vreun motiv Dumnezeu Să trimită un Salvator?
Este lipsit de oricare logică sau percepere raţională să considerăm că scopul lui Mesia poate fi unul care diferă câtuşi de puţin de scopul existenţei Universului în genere.
Dragi cititori,
Dacă vrem să cunoaştem cu precizie (sau considerăm că deja ştim) care este scopul aparenţei Mesianice, este important mai întâi să conştientizăm care este scopul existenţei Universului cu fiinţele umane ca centru.
Acesta şi este scopul articolului ce urmează.
Punctul de vedere al Principiului
Conform "Principiilor Creaţiei", scopul lui Dumnezeu când i-a creat pe Adam şi pe Eva, urma să fie realizat prin împlinirea de către ei a celor Trei Binecuvântări pe pământ.
Cu alte cuvinte, ei aveau să atingă perfecţiunea ca indivizi ideali, să devină Părinţi Adevăraţi, care pot deveni originea familiei ideale, şi să instaureze Împărăţia Cerurilor pe pământ.
Apoi, ca reprezentanţi ai lui Dumnezeu, ei aveau să guverneze Creaţia prin iubire.
Totuşi, deoarece au decăzut, ei nu au putut deveni Părinţi Adevăraţi, şi au creat o lume a răului.
Isus, care venise ca al doilea Adam (1 Corinteni 15:45), urma să transforme această lume în lumea ideală care fusese plănuită în momentul Creaţiei (Matei 4:17).
De vreme ce cele Trei Binecuvântări Divine sunt încă neîndeplinite, chiar şi după Providenţa pentru Mântuire prin Răstignirea şi Învierea lui Isus, Mesia, cel de al treilea Adam fără păcat, trebuie să vină pentru a îndeplini Scopul Divin pentru Creaţie.
Mesia trebuie să se nască pe pământ ca fiinţă efectivă, fizică, deoarece trebuie să fie un exemplu de om perfect, care şi-a desăvârşit caracterul, şi astfel, a realizat Prima Binecuvântare.
Mesia poate să-şi ducă la bun sfârşit responsabilitatea numai întrupându-se.
El trebuie să realizeze, de asemenea, familia ideală pe care a dorit-o Dumnezeu, şi astfel să devină Părinte Adevărat, cel care a împlinit a Doua Binecuvântare a lui Dumnezeu.
Inima Sa de părinte va planta Iubirea lui Dumnezeu în inimile tuturor celor care-l vor urma, şi-i va ajuta să atingă perfecţiunea renăscându-i şi arătându-i fiecăruia cum poate el însuşi împlini adevăratul scop al vieţii.
Mesia va fi un om perfect, şi va deveni stăpânul ce guvernează lumea spirituală şi lumea fizică cu o dragoste perfectă, îndeplinind a Treia Binecuvântare a lui Dumnezeu.
Oamenii vor fi altoiţi la El, (Romani 11:17) şi vor deveni una cu El crezându-l şi urmându-l.
Astfel, Domnul îi va îndruma să devină oameni care stăpânesc lucrurile prin iubire, realizând a Treia Binecuvântare Divină.
Aşadar, El trebuie să se nască în carne, pe pământ, ca la prima Venire.
Misiunea principală a Iudaismului n-a fost doar să-l primească pe Isus, ci şi să-l urmeze şi să-L ajute să-şi îndeplinească voinţa după Venire.
La fel, misiunea Creştinismului, în afară de stabilirea Fundamentului mondial pentru a doua Venire, este să-l ajute pe Domnul să-şi îndeplinească misiunea când va veni.
Împărăţia Cerurilor pe pământ, pe care urmează s-o construiască Hristos, nu are să fie o împărăţie a Cerului fantezistă, împărăţia Cerurilor nu poate fi săvârşită prin miracole supranaturale, ci numai prin îndeplinirea de către om a responsabilităţii sale de a rezolva toate problemele într-un mod realist, conform călăuzirii lui Dumnezeu.
PERFECŢIUNEA OMULUI |
= |
ÎNDEPLINIREA RESPONSABILITĂŢII OMULUI |
+ |
ÎNDEPLINIREA RESPONSABILITĂŢII LUI DUMNEZEU |
Mântuirea nu se poate înfăptui pentru cei care nu răspund la lucrarea lui Dumnezeu. Totuşi, dorinţa lui Dumnezeu e ca toată omenirea să fie mântuită, pentru că El este Dumnezeul dreptăţii şi iubirii.
Deoarece Idealul lui Dumnezeu pentru Creaţie nu este desăvârşit cu perfecţiunea doar a unui caracter individual, providenţa lui Dumnezeu pentru mântuire nu se încheie nici ea odată cu mântuirea individului.
Prin urmare, Hristos, care la a doua Venire va realiza pe deplin Idealul lui Dumnezeu nu va fi legat de nici o confesiune anume a Creştinismului, ci va transcende toate confesiunile.
El va lucra pentru a stabili o singură lume sub Dumnezeu, mai presus de limitele tribale, naţionale sau rasiale.
Semnificaţia "Norilor"
Dacă Domnul are să vină pe pământ în carne, atunci care este semnificaţia venirii pe "Nori"?
Ce se înţelege prin "Nori"?
Din câte ştim, norii sunt apă evaporată.
Indiferent de cât de murdară poate fi apa, când se evaporă formând un nor, se purifică.
Conform Apocalipsei 17:15, apa îl simbolizează pe omul decăzut sau păcătos.
Atunci, norii la rândul lor reprezintă oamenii înviaţi, sau oamenii renăscuţi ca sfinţi din rândurile oamenilor decăzuţi.
Metafora venirii pe "Nori" a lui Hristos înseamnă că El va veni din nou printre credincioşii pe care-i pregăteşte Dumnezeu.
Atunci, de ce a spus Isus că va reveni, pe nori?
În primul rând, pentru a preveni înşelăciunile antihriştilor.
Până la momentul Venirii Sale, a fost mai bine să fie lăsaţi oamenii să creadă că El ar Reveni pe nori. Dacă ar fost clar explicat că Hristos are să apără în carne, pe pământ, confuzia cauzată de pretenţiile multor antihrişti ar fi putut cu greu împiedicată.
Cu toate acestea, când timpul venirii va fi iminent, Dumnezeu ne va spune cu siguranţă cum are să vină Mesia (Amos 3:7).
În al doilea rând, pentru a-i încuraja pe discipoli în viaţa lor religioasă, care avea să fie un drum amar şi dificil.
De fapt, Isus a spus câteva lucruri despre a doua Venire care nu par pe deplin de înţeles.
Apocalipsa 22:20 spune:
Da, vin în curând...
În Matei 10:23 Isus a spus:
...adevărat grăiesc vouă: nu veţi sfârşi cetăţile lui Israel, până ce va veni Fiul Omului.
În Matei 16:28 El a spus:
Adevărat grăiesc vouă: Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea pe Fiul Omului, venind în împărăţia Sa.
În Ioan 21:18-22, El a vorbit de asemenea ca şi cum avea să revină în timpul vieţii lui Ioan.
În toate aceste versete Isus a subliniat că cea de-a doua Venire avea să fie curând (referindu-se la vremea Sa). Totuşi, nu s-a întâmplat aşa ceva.
Atunci de ce a spus Isus că aceasta avea să se întâmple? Care a fost motivul lui Isus să vorbească astfel?
Isus prevăzuse persecuţiile din Imperiul Roman, aşa că a trebuit să educe, să încurajeze şi să dea speranţă discipolilor săi, astfel încât Creştinismul să supravieţuiască persecuţiilor, şi să pregătească repede fundamentul mondial pentru a doua Venire.
Primii creştin au putut să rămână entuziaşti şi zeloşi deoarece credeau că a doua Venire a lui Isus era iminentă, şi că El avea să vină din cer, pe nori, în puterea şi slava lui Dumnezeu, chiar în timpul vieţii lor.
Datorită acestei credinţe ei au avut tăria să reziste opresiunilor şi persecuţiilor în Imperiul Roman, şi astfel, să întemeieze prima Biserică Creştină.
Urmează continuarea...
© Prezentare Generală A Principiului - Nivelul Patru (Ediţie Românească)