Conceptul Mesianic: Unde Exact Va Reveni Hristos?

Omenirea suferă de boală egocentrismului, şi nu avem îndoieli despre faptul că această maladie este răspândită şi în rândurile credincioşilor la fel precum în toate celelalte pături sociale, şi sfere ale existenţei omului în genere.
Atunci reiese că, dacă Hristos va Reveni într-o ţară care aparţine sferei culturale Creştine, sau o spunem mai exact, într-o ţară Catolică de exemplu, printre popoarele care aparţin curentului Ortodox al Creştinismului se va stârni un primejdios val de supărare, deoarece ramura Ortodoxă a Creştinismului este bine cunoscută prin atitudinea conservativ-agresivă a majorităţii reprezentanţilor săi.

Nu mai puţin sunt convinşi că au credinţa cea mai dreaptă şi comunităţile care fac parte din sfera religioasă mai tânără a Creştinismului, este vorba despre Religiile Epocii Noi, reprezentate printr-un număr mare de curente Protestante.
Cu ei cum rămâne? Pentru care din aceste sute de confesiuni şi congregaţii Creştine va coborî din nori Mesia, fără ca să le supere pe celelalte?

Să nu uităm şi despre faptul că prima Venire a avut loc în punctul geografic denumit Israel.
Există dovezi istorice despre faptul că deja în timpul vieţii lui Hristos trăiau oameni care nu voiau să accepte rolul Său de Mântuitor (apropo tot din cauza faptului că aşteptau prima venire a Salvatorului ca un eveniment răsunător şi glorios), creând curente care erau orientate contra conceptului Mesianic, părtaşii acestor idei aşteptând chiar şi până în zilele prezente doar prima Venire a lui Mesia.
Există probabilitatea ca aceste curente anti-Mesianice să considere faptul Revenirii în Nori un act diversionist de sabotaj, şi să reacţioneze respectiv, deoarece ei consideră că a doua Venire nu se poate întâmpla dacă încă nu a avut loc prima.

Dacă totuşi există posibilitatea Mesia să se întoarcă literalmente, pe un nor, există pericolul că tocmai această Revenire pompoasă din cer să provoace un conflict mondial, inter-religios global, unul cum nu a mai fost vreodată.

Şi dacă mai încercăm să presupunem că voinţă Divină pe neaşteptate ar putea transfera A Doua Venire a lui Mesia în cel mai neaşteptat spot geografic, de exemplu - Africa (de ce nu?), confuzia care va apărea printre Creştini va fi una de neimaginat.

Plus la toate acestea, imaginaţi-vă câtă învălmăşeală mondială poate provoca Întoarcerea lui Mesia pe un nor, câte sinucideri pot avea loc ca consecinţă a extazului fanatico-religios, cât haos poate crea aceasta!
Însăşi ordinea social-globală poate fi răsturnată definitiv, provocând foame, conflicte, şi multe alte consecinţe dezastruoase.

Toate acestea nu au cum să îndrepte existenţa omenirii către o direcţie potrivită.

O analiză raţională profundă asupra acestui fenomen al Revenirii din cer ne arată limpede că Întoarcerea Mesianică pe nori nu poate aduce decât un dezastru şi o catastrofă globală.

Mai există şi fenomenul dezvoltării tehnico-ştiinţifice, împreună cu aptitudinile supranaturale şi paranormale, pe care încep să le capete mulţi oameni obişnuiţi, plus răspândirea din ultimul timp a opiniei despre fenomenul extratereştrilor, care chipurile îşi manifestă apariţia faţă de Homo Sapiens prin intermediul figurilor religioase, omenirea fiind considerată drept civilizaţie artificială, concepută de ei.

Toate acestea au ajuns la un nivel atât de înalt al dezvoltării încât orice se poate afirma sau face, orice acţiune neobişnuită se poate imita.
Persoanele care accesează des resursa YouTube înţeleg foarte bine despre ce este vorba.

În aceste circumstanţe coborârea unui om din nori, care afirmă că este A Doua Venire A Lui Hristos poate fi luată drept încă o scamatorie complexă à la David Copperfield, un efect vizual avansat, etc., astfel cel mai important eveniment din istoria omenirii fiind plasat în aceeaşi categorii cu sutele şi miile de fenomene neordinare, care au avut loc, se întâmplă în timpul de faţă, şi vor avea loc în viitor.

Fără îndoială întoarcerea lui Mesia v-a avea loc într-un anume spot geografic, însă nu pe nori, ci prin naşterea Sa firească în corp, ca om, aşa cum a fost la prima Venire.

Şi noi, cei care nu suntem indiferenţă faţă de lucrarea Divină istorică trebuie să cunoaştem exact, în care naţiune se va naşte Mesia din nou.

UNDE VA REVENI HRISTOS?
Dacă Hristos are să se nască din nou ca om, în carne şi oase, El trebuie să vină într-un anume loc şi într-o anume naţiune.

Ce ţară este aceasta?

Acum 2000 de ani în Iudeea, Isus spunea că are să revină. Dar va veni El din nou în poporul lui Israel?

În Matei 21:33-34, în pilda viei, Isus a arătat clar că nu are să mai vină pe pământul Israelului. In această pildă, Dumnezeu e proprietarul viei, via reprezintă munca lui Dumnezeu pentru a îndeplini Idealul Creaţiei, lucrătorii sunt poporul ales al lui Israel, slujitorii sunt profeţii, fiul proprietarului este Isus, iar naţiunea care va aduce roadele cuvenite este naţiunea care-l va primi pe Domnul la a doua Venire.

Isus a spus că nu are să revină la poporul care-l omorâse. Mai mult, El a spus că are să le ia dreptul de a fi poporul ales şi că-l va da unei naţiuni care va aduce roadele cuvenite pentru a doua Venire.

Atunci, cum cum ar trebui să înţelegem versetul care vorbeşte de venirea fiilor lui Israel?
Apocalipsa 7:4 spune că în vremea celei de-a doua Veniri, 114 de mii vor fi scoşi din triburile lui Israel şi pecetluiţi. Ce vrea să însemne aceasta?

Numele de „Israel" a fost primit Ia început de către Iacov, după ce l-a învins pe înger la vadul Iabocului (Facerea 32:28) şi înseamnă „cel care a luptat cu Dumnezeu".
Cu alte cuvinte, Israel reprezintă poporul lui Dumnezeu care a triumfat în credinţă şi nu desemnează neapărat descendenţii direcţi ai lui Iacov.
Acest lucru reiese din cuvintele lui Ioan Botezătorul în Matei 3:8-9

Si să nu credeţi că puteţi să ziceţi în voi înşivă: Părinte avem pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam.

Şi din nou mai apare în cuvintele Sfîntului Pavel cînd a zis în Romani 9:6

...căci nu toţi cei din Israel sînt si israeliti;

Atunci, care ar fi oamenii aleşi ai „Israel"-ului după moartea pe cruce a lui Isus?

Aceştia sînt Creştinii devotaţi care cred în Domnul, în Romani 11:11 se spune:

...prin căderea lor [Israeliţilor], neamurilor le-a venit mântuirea, ca Israel să-şi întărite râvna faţă de ele.

Aceasta indică faptul că centrul Providenţei pentru Restaurare s-a mutat de la Evrei.

Atunci, dacă Dumnezeu îşi va desfăşura providenţa centrală nu prin descendenţii direcţi ai lui Avraam, ci prin Creştinii credincioşi care au preluat credinţa lui Avraam, în ce ţară anume va veni Domnul?

Întrebat de un discipol unde are să revină, Isus a replicat metaforic în Luca 17:37

Unde va fi stîrvul acolo se vor aduna si vulturii.

Isus nu a specificat în ce ţară are să vină. Însă Apocalipsa 7:2-4 spune că un înger urmează să coboare de la răsăritul soarelui, cu alte cuvinte din Est, şi va pecetlui pe frunte 144 de mii de slujitori aleşi ai lui Dumnezeu.

La ce ţară se referă afirmaţia aceasta?

Acea naţiune din Est este Coreea!

Când un ţăran mută un pom, el sapă cu grijă pământul şi-l udă ca să-l pregătească pentru pom. Cum ar putea Dumnezeu care aşteaptă rodul istoriei omeneşti, să-l trimită pe Mesia fără pregătire?
Din această perspectivă a fundamentului pregătit de către Dumnezeu, putem să considerăm mai departe că acea ţară, care urmează să-l primească pe Mesia, este Coreea.

În primul rând, naţiunea în care vine Mesia trebuie să fie Obiectul Inimii Lui Dumnezeu. Având în vedere aceasta, Coreea e ţara pe care a pregătit-o Dumnezeu.

De la căderea primului bărbat şi a primei femei pînă astăzi, Dumnezeu a trăit în adîncă disperare simţindu-se neîmplinit. Deseori ne referim la Dumnezeu ca la cea mai slăvită fiinţă care este atât de sus deasupra noastră.
Dar aceasta se întâmplă pentru că noi nu cunoaştem Inima lui Dumnezeu.

Din cauza căderii lui Adam şi a Evei, singurii Săi copii, Dumnezeu suferă cu inima unui părinte care şi-a pierdut copii, şi a pribegit prin lumea păcătoasă a Iadului în căutarea lor, dorind să-şi salveze copiii neascultători.
Prin urmare, individul, familia sau naţiunea, care luptă împotriva Satanei în locul lui Dumnezeu, pot evita cu greu calea lacrimilor şi suferinţelor.
Cum ar putea nişte copii credincioşi, care ar împărtăşi agonia inimii părintelui lor, să ducă o viaţă uşoară?
De vreme ce Mesia este acela care poartă Inima îndurerată a lui Dumnezeu şi care are să alunge jalea lui Dumnezeu, el nu poate veni la un popor care e mulţumit de abundenţă materială, întrucât naţiunea care trebuie să-l primească pe Mesia trebuie să fie Obiectul Inimii Lui Dumnezeu, adică, deoarece poporul ei trebuie să fie fii şi fiice care să aibă aceeaşi Inimă ca a lui Dumnezeu, aceea naţiune nu poate evita calea suferinţei.

Şi primul şi al doilea Israel au trebuit să meargă pe calea suferinţei şi a greutăţilor.
Ca naţiune care are să-l primească pe Mesia, Coreea a trebuit să meargă pe aceeaşi cale. Astfel, în istoria ei recentă, Coreea a trebuit să parcurgă un drum de extremă suferinţă. Chiar şi asa, Coreea a dezvoltat cu credinţă bunele tradiţii de pietate filială şi devotament. Chiar atunci când a fost puternică, Coreea nu a provocat şi nici nu a invadat sau oprimat o altă naţiune.

Strategia lui Dumnezeu a fost să obţină victoria după ce a fost atacat, fiind cît se poate de diferită de strategia de invadare a Satanei.

Poporul coreean păstrîndu-şi ascendenţa omogenă, limba unică, spiritul naţional tradiţional şi integritatea culturală, în ciuda numeroaselor invazii, timp de mai bine de 5000 de ani a stabilit un record în istoria lumii. Chiar în mijlocul istoriei sale permanent dureroase, naţiunea Coreeană şi-a păstrat în suflet pacea şi dreptatea şi a fost educată pentru a fi Obiectul Lui Dumnezeu.

În al doilea rând, e semnificativ faptul ca această naţiune să poarte roadele multor religii.

Coreenii au o puternică înclinaţie către viaţa religioasă; ei îl venerează pe Dumnezeu şi viaţă spirituală. Astfel, multe dintre cele mai mari învăţături etice şi spirituale ale lumii, cum ar fi Budismul şi Confucianismul, au înflorit în această ţară, şi concentrându-se asupra acestor tradiţii spirituale, cultura naţională Coreeană a dat roade.

În ultimele câteva secole, Creştinismul s-a impus şi a atins cea mai înaltă culme a sa. Religia s-a contopit adînc cu viaţa zilnică, într-o armonie deplină. O alta naţiune care să corespundă acestei descrieri este greu de găsit.

Domnul nu vine numai să-i mântuiască pe Creştini.
În timp ce Creştinii sunt naţiunea centrală, în Providenţa lui Dumnezeu, toţi oamenii au să fie copiii lui Dumnezeu şi Dumnezeu însuşi a creat şi a îndrumat toate religiile importante către restaurarea popoarelor dintr-o anume zonă, perioadă de timp şi circumstanţă.

Aşadar, Mesia, care are să îndeplinească scopul final al providenţei lui Dumnezeu, trebuie, simultan, să îndeplinească şi scopul tuturor celorlalte religii. În această lumină, naţiunea cea mai bine pregătită pentru a-1 primi pe Mesia va fi aceea care va purta roadele tuturor religiilor importante.

În al treilea rând, naţiunea în care vine Domnul, trebuie să fie linia frontului dintre Dumnezeu şi Satana. Dumnezeu a spus lui Adam şi Evei:

Providenţa lui Dumnezeu pentru a restaura de partea Sa lumea începută de Satana se bazează pe, şi poate fi rezumată la, despărţirea în Cain şi Abel.

Despărţirea lumilor de tip Cain şi Abel, înainte de venirea lui Mesia se manifestă prin lumea Comunistă şi cea Democrată.
Aceasta este o dezvoltare orizontală a providenţei verticale la care Dumnezeu a lucrat de-a lungul istoriei.

Prin urmare, Mesia va apărea acolo unde cele două puteri ale Democraţiei şi Comunismului se confruntă, adică, în punctul ce reprezintă atît focarul iubirii lui Dumnezeu cît şi al urii Satanei.

Acea linie de front este paralela 38° din peninsula Coreeană. Paralela 38° din Coreea are această însemnătate providenţială. Nu este numai linia de demarcaţie dintre Democraţie şi Comunism, ci şi linia de demarcaţie dintre Dumnezeu şi Satana.
Când Dumnezeu lucrează să-şi înfăptuiască Voinţa, Satana lucrează pentru a i se opune şi a-i împiedica munca. Astfel, linia de front a lui Dumnezeu devine linia de front a Satanei.

Dintre toate eforturile lui Dumnezeu, Satana are să se opună cel mai mult pregătirii naţiunii care urmează să-l primească pe Mesia.
De vreme ce nucleul procesului de restaurare este religia, în Providenţa mondială pentru Restaurare, Dumnezeu lucrează în pregătirea pentru venirea lui Mesia bazându-se pe roadele religiilor lumii, iar Satana munceşte ca să le distrugă.

Pregătind Coreea pentru primirea lui Mesia, Dumnezeu a căutat să întărească religia în întreaga ţară, pe când Satana a vrut să o distrugă complet. Astfel, războiul Coreei care a izbucnit de-a lungul paralelei 38°, şi urmarea lui, împărţirea Coreei, nu au fost numai rezultatele unui conflict civil datorat separării teritoriale. A fost confruntarea dintre blocul Democrat şi Comunist, şi mai mult, dintre Dumnezeu şi Satana. Faptul că multe naţiuni (16), neimplicate direct, au participat totuşi la război şi au ajutat Providenţa pentru Restaurare are o semnificaţie divină.

În al patrulea rând, naţiunea în care vine Mesia trebuie să stabilească un fundament naţional pentru Providenţa Restaurării.

Pentru a putea fi naţiunea care să-l primească pe Mesia, Coreea a trebuit să stabilească fundamentul naţional de despărţire de Satana, aşa cum au făcut Israeliţii şi primii Creştini.
Israeliţii au trebuit să realizeze condiţia de despărţire de Satana suferind 400 de ani în Egipt, care reprezenta lumea satanică.
Al doilea Israel a stabilit condiţia de despărţire de Satana îndurând persecuţii timp de aproape patru secole în Imperiul Roman, care reprezenta, de asemenea, lumea satanică.

Astfel, în timpul celei de a doua Veniri, pentru a se despărţi de Satana, Coreea trebuie de asemenea să îndure suferinţe din partea unei naţiuni satanice. În acest caz, naţiunea satanică a fost Japonia, care timp de 40 de ani a produs suferinţe inimaginabile Coreei.
În numele tratatului de la Eulsa, Japonia a deposedat cu forţa Coreea de drepturile ei diplomatice şi de suveranitatea naţională din 1905 până în 1945, când Japonia a fost învinsă în al doilea război mondial.
În această perioadă, poporul Coreean a fost complet lipsit de libertate de către Japonia, iar un număr mare de Coreeni au fost măcelăriţi sau au suferit persecuţii extreme.

Începând cu 1910, când Japonia a anexat Coreea, persecuţia Creştinilor care erau baza mişcării pentru eliberarea Coreei, a fost fără precedent prin cruzimea sa.
În timp ce sub Providenţa lui Dumnezeu, Creştinii se bucurau de libertate pe tot globul, naţiunea Coreeană, cu Creştinii în frunte, a suferit mult şi astfel, a plătit despăgubirea naţională care a îndreptăţit-o să fie naţiunea care are să-l primească pe Mesia.

În al cincilea rând, această naţiune trebuie să aibă o istorie plină de profeţii semnificative.

Atunci când Dumnezeu îşi trimite Fiul preaiubit, o poate face fără să spună nimic? Cu siguranţă are să arate tuturor celor de pe pământ care sunt pregătiţi din punct de vedere spiritual, cu siguranţă are să le dea vestea cea bună şi să-i pregătească pentru a-l primi pe Mesia.

Aşa precum Israeliţii au ştiut prin profeţi că Mesia avea să vină ca rege şi că îi va mântui, tot aşa, şi Coreenii au aşteptat un rege al dreptăţii.

Timp de 500 de ani, Coreea a cunoscut o astfel de aşteptare mesianică, ca rezultat al cărţii de profeţii numită Chung-Gam-Noc.

Este destul de caracteristic pentru poporul Coreean să aibă acest tip de gândire Mesianică unică, chiar înainte să fi putut primi cu adevărat beneficiile Providenţei Divine pentru mântuire prin Isus. Mulţi preoţi şi laici înzestraţi spiritual, au primit revelaţii specifice privitoare la a doua Venire a Domnului în Coreea şi mulţi oameni profund credincioşi au avut revelaţia comună despre faptul că ţara Coreei va fi centrul mântuirii mondiale.

Îndeplinirea Providenţei lui Dumnezeu pentru Restaurare e concentrată întâi asupra restaurării omului şi apoi asupra restaurării mediului din Împărăţia Cerurilor.
Dumnezeu a lucrat prin religie pentru a restaura omul; Dumnezeu a ridicat civilizaţii pentru a restaura mediul din Împărăţia Cerurilor. A lucrat la crearea culturii şi civilizaţiei ideale pentru a doua Venire. A doua Venire va aduce armonia dintre religie şi ştiinţă, dintre aspectele spirituale şi cele materiale ale civilizaţiei şi dintre Est şi Vest. Totul se va contopi în armonie, dând naştere noii culturi a cultului Lui Dumnezeu.

Peninsula Coreeană a fost o regiune ascunsă a Orientului pentru multă vreme; totuşi, cultura Occidentală a ajuns în Est şi în sfârşit şi în Coreea.
Dumnezeu a pregătit zilnic poporul Coreean timp de cinci mii de ani ca să aibă credinţă şi iubire adâncă, şi pe această bază a fost primit Creştinismul.
Când Dumnezeu a trimis Creştinismul poporului coreean, El le-a făcut ultima pregătirea pentru că ei să-l primească pe Domnul celei de a doua Veniri, şi să facă din Coreea reprezentanta mondială a Creştinătăţii.

Articol recomandat pentru citire ca anexă: Mesaj Către Creştinism: Era Lui Isus Şi Era Noastră Din Punctul De Vedere Al Identităţii Temporale

© Prezentare Generală A Principiului - Nivelul Patru (Ediţie Românească)