Îndrăgostirea. De Ce Şi Pentru Ce?

Reieşind din natura distructivă de care poate da dovadă un om aflat în stare de îndrăgostire, unele religii au ajuns să considere că Îndrăgostirea în sine provine de la duşmanul omenirii - Lucifer, fiind un element negativ care dăunează omului.
Această concluzie nu este chiar atât de banală, deoarece studiind atent capitolul doi al Principiului Divin, întitulat "Căderea" aflăm că tocmai fiind afectată de starea îndrăgostirii faţă de Lucifer, Eva a acţionat împotriva poruncii date chiar de către Dumnezeu.

Situaţia din trecut cu Eva şi Lucifer creează o simplistă întrebare:
A moştenit oare Eva abilitatea de a se îndrăgosti de la Lucifer, sau această capacitate exista deja în Eva care este fiinţa creată de Dumnezeu?
Cu alte cuvinte:
Potenţialul propriu zis a omului de a se îndrăgosti este de la Creator sau nu?

Principiul Divin explică importantul concept că arhanghelul Lucifer nu este creatorul a ceva din ceea ce există în Univers, fiind doar fiinţa care e influenţat ca o forţă din exterior direcţia creaţiei Divine în aşa fel ca aceasta să apuce calea răului.
Aici este important să conştientizăm faptul că recunoaşterea lui Lucifer ca co-creator a ceva ce există în Univers este egal cu recunoaşterea răului ca valoare universală, la rândul său recunoaşterea răului se egalează cu recunoaşterea eşecului Dumnezeiesc în creaţie, iar asta înseamnă o ruinare totală a scopului creaţiei.

Deci, chiar dacă am vrea mult, nu ne putem permite măcar să admitem că Lucifer este creatorul a ceva, şi cu siguranţă putem afirma că Îndrăgostirea care este o forţă uriaşă în ambele sensuri - constructiv şi distructiv, nici de cum nu putea fi creaţia lui Lucifer.

Mai degrabă Lucifer este figura care a profitat de potenţialul distructiv al acestei forţe, numită astăzi "Îndrăgostire".

Dacă atunci, la răsăritul istoriei omenirii Lucifer ştia despre capacitatea Îndrăgostirii de a deveni forţă distructivă, cu siguranţă că şi Dumnezeu care este creatorul întregului Univers cunoştea acest lucru.
Mai mult, bazându-ne pe studierea profundă a Principiului Divin putem afirma că Dumnezeu însăşi este creatorul acestei forţe.

Dumnezeu a înzestrat omul cu aptitudinea de a se îndrăgosti. Anume din cauza faptului că Dumnezeu ştia exact cât de distructivă poate fi forţa Îndrăgostirii, El a lăsat porunca severă "Nu mânca!" strămoşilor omenirii.

Haideţi atunci să vedem cu ce scop a dăruit Dumnezeu omului această frumoasă şi în acelaşi timp groaznică abilitate de a se îndrăgosti.
Cum explică Principiul Divin forţa îndrăgostirii, şi care ar fi rolul ei în viaţa omului?

Studiind primul capitol a Principiului Divin - "Principiile Creaţiei" aflăm că modul Universului de a exista (omul inclusiv) se bazează pe esenţa conceptelor denumite: "Forţa Primă Universală" (în continuare FPU), şi "Acţiunea de a Da şi a Primi" (în continuare ADP).

O să recurgem la metoda citării directe a unor fragmente din capitolul "Principiile Creaţiei"

Forţa Primă Universală
...este forţa fundamentală a lui Dumnezeu, Creatorul. Este de asemenea şi forţa fundamentală a creaţiei, cea cu care Dumnezeu înzestrează orice fiinţă sau corp individual de adevăr când este creat ca obiect efectiv al lui Dumnezeu.

Acţiunea de a Da şi a Primi
Fiecare fiinţă creată de Dumnezeu posedă caracteristicile duale Sung Sang şi Hung Sang, Pozitiv şi Negativ.
Există oare aceste caracteristici duale separat, şi fără nici o relaţie între ele, sau se află într-un anume fel de reciprocitate?

O să aplicăm ultima întrebare pentru modul existenţei oamenilor ca indivizi de gen masculin şi feminin. Are oare loc un careva fenomen a reciprocităţii, moştenit de la Dumnezeu, în felul bărbaţilor şi femeilor de a interacţiona între ei?
Deja cunoaştem că Dumnezeu este fiinţa caracteristicilor duale armonioase. Prin urmare, fiecare fiinţă creată nu există independent, ci e făcută să existe graţie relaţiilor reciproce.

Cum îşi manifestă în esenţă aparenţa sa FPU la nivel de particule, atomi, molecule, plante, animale? Anume FPU este aceea care asigură relaţia strânsă între particule, atomi, molecule, sau caracteristici duale la nivelul plantelor.
Nimic altceva decât FPU acţionează prin intermediul instinctului animalelor, pentru ca acestea să-şi continue existenţa, înmulţindu-se în anumite perioade a anului.

Atunci, să ne imaginăm că pentru o oră din univers dispare FPU... Universul pur şi simplu ar dispărea într-o clipă, anihilându-se în întregime.

În ce fel se manifestă FPU la nivelul existenţei omului ca întruchipare a Creatorului? Este oare posibilă o careva interacţiune cointeresată între masculin şi feminin fără FPU?

Relaţia reciprocă ideală se stabileşte când subiectul şi obiectul se află într-o relaţie de a da şi a primi. Această relaţie de dare-primire este iniţiată de FPU.

Pornind de la acest adevăr conştientizăm că Îndrăgostirea, ca forţă, nu numai că îşi are originea în Dumnezeu, dar şi este un element esenţial în cultivarea unei relaţii fireşti între bărbat şi femeie.

Concluzie: Îndrăgostirea prezintă o exprimare clară a faptului că FPU există şi acţionează în univers, respectiv şi în viaţa omului, deoarece dacă FPU nu ar exista fiind manifestată prin Îndrăgostire care este un început de interacţiune, bărbaţii şi femeile nu ar fi avut nici un motiv de a interacţiona normal ca perechi.

Dacă în lumea animalelor FPU acţionează prin intermediul instinctului, astfel animalele continuându-şi existenţa, putem noi considera că şi la oameni Îndrăgostirea este o manifestare a instinctului?
Sigur că nu, deoarece animalele pur şi simplu nu sunt înzestrate cu abilitatea de a se îndrăgosti în aşa fel cum aceasta are loc în lumea oamenilor.

Haideţi să apelăm din nou la "Principiile Creaţiei", secţiunea - "Relaţia dintre FPU şi forţele ADP"

Forţele (sau rezultatul) Acţiunii de a Da şi a Primi sunt generate când un Subiect şi un Obiect sunt într-o bună relaţie reciprocă de a Da şi a Primi. Această acţiune este iniţiată de FPU, care este cauzală.
FPU îşi are originea în Dumnezeu, şi este forţa pe care El o proiectează în fiecare fiinţă, în momentul creării ei.
Forţele ADP sunt forţele prin care toate fiinţele create există, se reproduc şi acţionează.

La finalul acestei analize putem fi siguri că Îndrăgostirea nu este o noţiune a răului, deoarece provine de la Dumnezeu.

Reieşind din conştientizarea faptului că Îndrăgostirea reprezintă un rezultat al funcţionării FPU, înseamnă oare că omul este binevenit să tolereze starea sa de îndrăgostire oricând, şi către oricine?
Cu siguranţă că nu, deoarece incidentul de la răsăritul istoriei omeneşti, care a implicat îndrăgostirea Evei către Lucifer este cauză imenselor suferinţe ale omenirii pe parcursul a mii de ani.

Să vedem ce ne spune Principiul Divin despre faptul când putem, şi când nu putem tolera fenomenul Îndrăgostirii.

...Prin FPU Acţiunea de a Da şi a Primi este dirijată de un scop unificator şi, prin intermediul relaţiilor sale organice reciproce, generează forţele necesare existenţei, reproducerii şi activităţii tuturor lucrurilor, de la cel mai mic la cel mai mare.
Direcţia şi scopul tuturor Acţiunilor de a Da şi a Primi sunt controlate de FPU. ADP nu există numai pentru ca un subiect şi obiect să-şi poată realiza scopurile individuale, ci şi pentru scopul mai vast al unificării tuturor lucrurilor.
Scopul final al ADP este de a uni subiectul şi obiectul în direcţia unei dimensiuni mai mari şi mai înalte.

Concluzia este evidentă. Îndrăgostirea poate realiza scopul fericirii comune a unui subiect şi obiect, transformându-se treptat în iubire adevărată care este eternă, doar atunci când este stimulată excluziv de către FPU.

În situaţia Evei, abilitatea ei umană de a se îndrăgosti a fost stimulată nu numai de FPU, ci şi în mare parte de o forţă din exterior, forţa malefică a lui Lucifer, numită "Iubirea În Afara Principiului".

Dumnezeu ştia exact despre probabilitatea căderii pentru că, cum sa mai menţionat anterior, El însăşi a înzestrat omul cu capacitatea de a se îndrăgosti. Anume pentru a evita posibilitatea căderii omului, Dumnezeu a lăsat severa poruncă menţionată în Geneză:

Însă după sfârşitul perioadei necesare pentru atingerea perfecţiunii de către, porunca nu ar mai fi fost indispensabilă.

Pentru a înţelege semnificaţia poruncii şi perioadei timp de care acea poruncă era obligatorie se recomandă studierea capitolului doi din Principiul Divin, întitulat "Căderea", în particular secţiunea - "Cum A Fost Posibil Ca Omul Să Cadă În Păcat", care ne povesteşte despre "Forţa Iubirii şi Forţa Principiului", şi "Scopul Poruncii şi Perioada Necesară Ei".

Acest articol urmăreşte ca scop importanţa conştientizării de către fiecare din noi că nu însăşi forţa Îndrăgostirii este elementul malefic care duce spre rău, ci însăşi faptul acceptării Îndrăgostirii la momentul greşit şi către persoana nepotrivită.

Cu regret, după separarea omenirii de Dumnezeu ca rezultat al întrebuinţării incorecte a Îndrăgostirii, în procesul restaurării omului ca întruchipare Divină apare amara necesitatea de a sacrifica acest privilegiu care ne permitea să creăm relaţii frumoase cu sexul opus prin Îndrăgostire.
Cu alte cuvinte, pentru ca omul să despăgubească greşeala strămoşilor omenirii, el trebuie să accepte benevol cedarea privilegiului de a crea o relaţie conjugală prin Îndrăgostire.
Despre aceasta putem afla mai mult studiind capitolul opt al Principiului Divin, întitulat - "Principiile Restaurării"

Totuşi nu putem omite ironia faptului că în univers nu a existat şi nu va exista vre-o dată o forţă mai frumoasă şi în acelaşi timp mai periculoasă şi distructivă, atunci când nu este complet controlată de FPU, ca Îndrăgostirea.