Prolog
În cele mai multe cazuri, fenomenul apariţiei şi existenţei lui Isus Hristos, scopul vieţii şi morţii Sale, toate acestea sunt analizate şi percepute din prisma evenimentelor care au avut loc după naşterea şi moartea Sa, în paralel evenimentele care au avut loc de la începutul istoriei omeneşti fiind considerate de o importanţă mai neînsemnată, sau chiar ignorate în genere.

Această tendinţă este cea mai înşelătoare, fiind şi cauza unei înţelegeri inversate a sensului vieţii lui Isus, şi scopului pentru care El s-a născut, şi a trăit pe pământ, iar apoi şi-a sacrificat viaţa.

Însăşi conceptul Mesianic nu poate fi conştientizat corespunzător voinţei Divine, dacă nu avem o înţelegere limpede a faptului pentru ce în genere a creat Dumnezeu Universul, sau care este însemnătatea evenimentelor istorice pe parcursul perioadei de la apariţia omului până la naşterea lui Mesia.

IOAN BOTEZĂTORUL ŞI ÎNTOARCEREA LUI ILIE
Mesia şi Ilie
În această privinţă trebuie să analizăm o problemă referitoare la providenţa divină în trimiterea lui Isus pe calea crucii.

În mai multe rânduri Dumnezeu a prevestit poporul ales despre venirea lui Mesia, şi oamenii care tânjeau după El se bucurau la auzul promisiunii Divine.

Putea oare Dumnezeu să-L trimită pe Mesia aşa încât poporul ales să nu fie în stare să-L recunoască?

A fost dorinţa lui Dumnezeu ca ei să nu-L recunoască şi să nu-L primească?!
Sau n-au reuşit oamenii să-L recunoască deşi Domnul le arătase limpede cum avea să vină?

Pentru a afla răspuns la aceste întrebări, să vedem cea de-a doua venire a lui Ilie.

PROVIDENŢA MÂNTUIRII PRIN CRUCE
Răstignirea lui Isus
Dumnezeu îi iubea pe Israeliţi, poporul Său ales care urma să reprezinte fundamentul pentru venirea lui Mesia.
Dumnezeu a prevestit deseori venirea lui Mesia şi chiar i-a prevenit pe oameni să fie atenţi şi să-L aştepte.
Domnul a pregătit şi un martor important, pe Ioan Botezătorul, pentru a mărturisi despre Mesia.
De fapt, poporul lui Israel aştepta cu înflăcărare venirea lui Mesia.

Cu toate acestea, în mod tragic, atât de pregătitul popor ales nu a putut să-L recunoască pe Mesia când acesta a sosit.

Fiul Domnului a strigat că el este fiul lui Dumnezeu, dar vorbele Sale s-au lovit de urechi surde. Nu a fost niciodată înţeles; a fost socotit hulitor şi în cele din urmă a fost răstignit.

SCOPUL LUI DUMNEZEU ÎN PROVIDENŢA PENTRU MÂNTUIRE
Fiecare dintre noi este copilul lui Dumnezeu căci astfel am fost făcuţi.
Când atinge perfecţiunea, devenind întrupare a bunătăţii omul trăieşte în împărăţia lui Dumnezeu pe pământ şi în lumea spirituală.

Scopul pentru care Dumnezeu a înfăptuit Creaţia a fost acela de a simţi bucurie văzându-i pe copii Săi trăind în împărăţia Cerurilor care este lumea iubirii şi Inimii dumnezeieşti. Ea este instaurată şi întemeiată prin împlinirea celor trei Binecuvântări.

Însă din cauza Căderii în păcat a primilor strămoşi, omul a devenit întruparea păcatului, răului şi, de atunci a trăit în suferinţă atât pe pământ cât şi în lumea spirituală, iar Scopul Creaţiei nu a fost îndeplinit.

Oare Dumnezeu are să abandoneze şi are să lase neterminat Idealul iniţial pentru Creaţie?