Dragostea Ne Unește

Creştinism

Idealul dragostei creştine este descris cel mai faimos de către apostolul Pavel:

1.De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător

2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

8. Dragostea nu cade niciodată. (I Corinteni 13:1-8)

Creştinii folosesc termenul grecesc Agape pentru a descrie aşa tip de dragoste. Agape este dragostea filantropică, dezinteresată, altruistă şi necondiţionată. Aceasta este esenţa dragostei părinteşti, mereu creând bunătate în lume, acesta este felul de a vedea cum Dumnezeu iubeşte lumea. Anume conducându-se de dragostea Agape Dumnezeu a jertfit pe Fiul său.

Evanghelistul Ioan a scris –"Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică." (Ioan 3 :16)

Agape este dragostea spre care creştinii aspiră să o manifeste faţă de ceilalţi. Mai sus am văzut ca apostolul Pavel spunea - "dragostea nu cade niciodată"(1 Corinteni 13:8); Iisus învăţa - "iubeşte-ţi vrăjmaşul" (Matei 5:44, Luca 6:27) în concordanţă cu caracterul Agape a dragostei necondiţionate, de a da fără a aştepta să ţi se întoarcă înapoi. Spre aşa dragoste tind toţi creştinii adevăraţi, aşa cum evanghelistul Ioan a scris  (I Ioan 4:20)

"Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească."

Islam

Islamul de-asemenea aduce idea că omul trebuie să iubească chiar şi pe duşmanul său.

Bine cunoscutul Hadit a spus:

"Un bărbat este un adevărat musulman atunci când nici un alt musulman nu are de ce să se teamă fie de limba sa sau de mâna sa." (Bukhari)

Printre 99 de nume date lui Allah ( Dumnezeu) sunt: Compătimitor, Milostiv, Cel ce Iubeşte (Al-Wadud). Dragostea lui Dumnezeu este văzută ca un îndemn pentru păcătoşi de a aspira să merite dragostea lui Dumnezeu atât de mult cât pot. Toţi care ţin credinţa au dragostea lui Dumnezeu, dar gradul acesteia depinde de rugăciunea faţă de Dumnezeu.

Ishq sau dragostea divină este principalul accent în Sufism. Sufiştii cred că dragostea este proiecţia esenţei lui Dumnezeu în univers. Dumnezeu doreşte să recunoască frumuseţea şi aşa cum cineva ar privi în oglindă să se vadă pe sine, Dumnezeu se priveşte pe sine prin dinamica naturii. Aşa cum totul este reflecţia lui Dumnezeu, şcoala sufismului practică să vadă frumuseţea în tot, chiar şi în ceea ce pare urât. Sufismul este des referit ca şi religie a iubirii. Dumnezeu în Sufism este referit prin 3 termeni principali, care sunt: Iubitor, Iubit, şi Adorat, cu ultimii termini fiind văzut şi în poeziile Sufiştilor. Un punct de vedere comun pentru Sufism este că prin dragoste, omenirea poate să se întoarcă înapoi la puritatea şi graţia inerentă.

Iudaism

Iudaismul întrebuinţează o definiţie largă a dragostei, în ambele aspecte, între oameni şi oameni; şi între Dumnezeu şi oameni.

Astfel pentru cel dintâi aspect Tora afirmă: "să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi"(Levitic 19:18).

Iar pentru cel de-la doilea aspect este poruncit de a iubi pe Dumnezeu - "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta." (deuteronom 6:5)

Iar în Mishnah ( textul central al legii iudaice orale), este spus că

"este mai bine de a-ţi sacrifica viaţa mai degrabă decât a comite o abatere gravă, de a sacrifica toată averea pentru alţii şi de a fi recunoscător lui Dumnezeu în ciuda greutăţilor " (Berachoth 9-5, Sanhedrin 74a)

Rabinul sec. XX- Eliyahu Eliezer Dessler frecvent defineşte dragostea din punctul de vedere al iudeilor ca şi "de a da fără a aştepta sa primesti înapoi" (Michtav me-Eliyahu, vol. I). aşa cum poate fi văzut din cuvântul ebraic pentru dragoste- "ahava", care are rădăcina cuvântul "hav"- a da.

La fel pentru dragostea între partenerii căsătoriţi, acesta este considerat ca un ingredient esenţial pentru viaţă "Bucură-te de viaţă cu femeia pe care o iubeşti în toate zilele vieţii tale" (Eclesiastul 9:9).

Buddhism

Budismul învaţă clar despre respingerea Karmei, dragostei senzuale şi sexuale. Atâta timp cât ea este centrată pe sine, aceasta este un obstacol în calea spre iluminare. Oarecum, budismul susţine următoarele forme mai înalte ale dragostei

Karuna este compasiune şi milostenie, care reduce suferinţele altora. Aceasta este complementar cu înţelepciunea şi este necesar pentru iluminare.

Advesa şi maitri sunt tipuri de dragoste benevolă. Această dragoste este necondiţionată şi presupune auto-acceptare (în termeni creştineşti aceasta ar suna ca smerenie).

Aceasta este net diferit faţă de dragostea ordinară, care este văzută de obicei ca ataşament şi sex. Care foarte rar are loc fără interes personal. Acest ideal al dragostei budiste începe cu detaşarea şi interese altruiste spre bunăstarea altora.

Metta Sutta descrie dragostea divină ca şi universală, care curge imparţial pentru toate fiinţele.

"Pot oare toate fiinţele sa fie fericite şi în siguranţă, pot inimile lor să fie sănătoase! Orice fiinţe vii- firave sau puternice, înalte, robuste sau medii, scurte, mici sau largi, fără excepţii, văzute sau nevăzute, acele ce locuiesc departe sau aproape, acele care sunt născute sau încă nenăscute, toate făpturile pot fi fericite.

Să nu lăsăm nici pe unul să mintă, nici să nu dispreţuiască nici o persoană în nici un loc. Să nu lăsăm să dorească nici un rău altuia din mânie sau rea voinţă. Aşa cum o mamă protejează unicul său copil riscându-şi viaţa proprie, în aşa fel, sa-l lăsăm să cultive o inimă nemărginită faţă de toate făpturile. Să lăsăm gândurile dragostei nemărginite să pătrundă tot universul- deasupra, dedesubt şi peste tot fără obstacole, fără ură, fără nici un pic de duşmănie. Fie el merge, stă, şade sau se culcă jos, atâta timp cât este treaz, el trebuie să dezvolte această înţelegere, grijă." (Suta Nipata 143-151)

În budismul tibetan, idealul Bodhisattva implică renunţarea completă la sine, cu scopul de a lua povara lumii care suferă. Până când chiar şi aspiraţia salvării personale poate implica un sens al egoismului, Bodhisattva respinge aceasta ca o stare nesănătoasă, şi în locul ei pune salvarea altora înaintea salvării personale. Motivarea cea mai puternică de a lua calea lui Bodhisattva este dragostea sacrificială nelimitată a părintelui faţă de propriul copil, acum cultivată la aşa grad că omul poate iubi toate făpturile universului în aşa mod.

Confucianism

În confucianism dragostea adevărată începe cu fundamentul inimii binevoitoare.

Filosoful Zhu Xi priveşte „ren" ca şi principiu universal şi baza dragostei şi armoniei între toate făpturile

"Bunăvoinţa este simplu- blândeţea nediferenţiată. Energia sa este primăvara universului şi principiul său este sufletul fiinţelor vii în univers." ( Zhu Xi)

Totuşi bunăvoinţa trebuie cultivată în relaţiile interumane actuale. Acesta este „lian"- dragostea binevoitoare este virtutea care se cultivă în familie şi societate. Practica relaţiilor bazate pe dragoste este esenţa unei vieţi morale. Mai mult decât atât, aceasta se face prin participarea în aceste relaţii, în care se formează identitatea persoanei şi meritul său.

Filosoful chinez Mo-tzu a dezvoltat al doilea concept al dragostei „ai" care este dragostea universală faţă de toate fiinţele şi fără aşteptarea de reciprocitate, nu doar faţă de prieteni şi familie, dar faţă de toţi oamenii. Aceasta este foarte aproape de conceptul creştinismului a dragostei agape. Confucianismul de asemenea cheamă pentru dragostea faţă de toate făpturile, dar vede acest tip de viaţă socială ca o extindere a elementelor de dragoste învăţate în familie.

Hinduism

În hinduism bhakti este termenul  Sanskrit care înseamnă- devoţiune prin iubire faţă de Dumnezeul suprem.

Scriitorii teologiei şi filosofiei hinduse au distins 9 forme a devoţiunii, pe care ei le numesc bhakti.

Ceea ce priveşte dragostea faţă de oameni, hinduismu face distincţii între „kama" sau dragostea sensuală, sexuală şi „prema" care se referă la dragostea elevată. Se vorbeşte de asemenea despre „Karuna", compasiuni şi milă, care micşorează suferinţele altora.

Prema are abilitatea de a topi karma - care este cunoscută ca şi forţa mişcătoare a acţiunilor, intenţiilor şi reacţiilor din trecut spre experienţele vieţii. Când oamenii iubesc toate lucrurile, forţa karmei, care este intr-o relaţie cu acele lucruri, evenimente sau circumstanţe încet pornesc spre pace, relaxare şi libertate şi oamenii se regăsesc în starea de dragoste.

Toate religiile mari

Astfel toate religiile mari sunt de acord că de fapt caracteristicile esenţiale prin care dragostea adevărată poate fi identificată este faptul că ea se concentrează nu pe sine, dar este orientată spre dragostea faţă de ceilalţi. Fiecare aduce perspectiva sa unică faţă de acest adevăr esenţial.

Unificaţionism

Biserica unificării tinde să unească toate religiile pe baza promovării culturii inimii.

Fondatorul bisericii unificării- Sun Myung Moon spune următoarele:

"Doresc să vă transmit o revelaţie de la Dumnezeu, absolut esenţială pentru toţi cei 6,5 miliarde de oameni. Sper că veţi deschide cu toţii inimile şi veţi asculta vocea cerurilor. Voi împărtăşi cu dumneavoastră  acest mesaj ceresc. Dumnezeu, Creatorul tuturor făpturilor de sub soare, este Părintele adevărat al întregii omeniri. Nu este un părinte în sens restrâns, care ar exista pentru o anumită religie, rasă sau pentru rezidenţii unei anumite regiuni. Îi puteţi da orişice nume: Iehova, Alah sau oricare altul. Important este faptul că El există cu siguranţă, trăieşte ca Părinte adevărat al tuturor oamenilor şi desfăşoară imensa lucrare a Creaţiei. Conform principiilor şi legilor naturii pe care le-a stabilit la începuturi, Dumnezeu stăpâneşte tot ce există în univers şi Îşi continuă providenţa pe parcursul istoriei."

"Oamenii buni, trebuie să poată învinge pe alţii, nu supunându-i, dar prin dragoste să creeze armonie şi unitate."

"Dragostea menţine egalitatea şi aceasta e bine, deoarece astfel dispar obstacolele. "

"Dragostea este esenţa unificării. Deci unificarea este posibilă prin dragoste. "

"Cel ce este legat cu oamenii prin inimă este mai puternic decât cel ce este plin de credinţă. "

"La crearea omului pe Dumnezeu l-a împins dorinţa să-şi manifeste dragostea. Dragostea este mai presus de orice ştiinţă. "

"Când vă certaţi cu fratele sau sora, atunci Dumnezeu, ca şi părinte, nu poate iubi nici pe unul nici pe altul. Dacă aveţi copii ştiţi că aceasta e adevărat."

Din toate cele expuse mai sus, fac concluzia că nici o religie nu susţine ura faţă de alţii, ba chiar toate au la baza lor acelaşi adevăr suprem al dragostei desăvârşite.

Spre a cunoaşte realitatea dragostei adevărate vreau să tind eu şi vă îndemn şi pe voi, toţi cei ce aţi înţeles că există Dumnezeu şi El este Părintele întregii omeniri.