Era lui Isus şi timpul celei de a doua Veniri sunt perioade ale identităţii temporale providenţiale.
Astfel, providenţa lui Dumnezeu pentru a doua Venire, concentrată asupra Creştinismului, este asemănătoare celei de pe timpul lui Isus.

În primul rând să privim aceste două ere din punctul de vedere al naţiunii centrale pentru providenţă.
Planul lui Dumnezeu a fost ca providenţa să se extindă de la Isus la poporul lui Israel, de la Israel la Roma şi de la Roma în restul lumii.

Considerând că religia centrală din timpul celei de a doua Veniri e Creştinismul, care naţiune ar fi în poziţia Imperiului Roman?
Roma de astăzi ar fi ţara pe care Dumnezeu a dezvoltat-o ca naţiune conducătoare a lumii, fiind bazată pe creştinism.
Timp de mai bine de 200 de ani, America a fost pregătită de Dumnezeu să îndeplinească scopul celei de a doua Veniri.

Prolog
După părerea mea, atunci când se afirmă că Revenirea Mântuitorului are să se întâmple prin coborârea Lui din nori, primul lucru important de a fi înţeles este:

Unde anume Va coborî Domnul? Fizic, în care loc?

Pământul este rotund, şi spre exemplu ceea ce se vede în cerul Africii, nu este vizibil pentru popoarele din Europa.
Sunt convins că aţi priceput care este dilema acestui fenomen legat de a doua Venire.

Deasupra la care continent, în care naţiune sau popor va reveni Salvatorul?

Care sferă cultural-religioasă mondială, din cele 4 existente, are prioritate în a-L întâmpina pe Mesia în primul rând?

CÂND VA REVENI HRISTOS?
În Matei 24:36, Isus a spus:

Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie...

indicând că ar fi inutil să speculăm asupra timpului întoarcerii Sale.
Cu toate acestea, acelaşi verset spune că Tatăl ştie, iar Amos 3:7 spune:

Domnul nu face nimic fără să fi descoperit taina Sa proorocilor, slujitorii Lui

Astfel, putem înţelege că prin profeţi, Dumnezeu va înştiinţa cu siguranţă pe oameni despre a doua Venire a lui Hristos.

Avem aici unele exemple, luate din cursul Restaurării despre cunoaşterea de dinainte a ceea ce avea să se întâmple:

Prolog
În cele mai multe cazuri, fenomenul apariţiei şi existenţei lui Isus Hristos, scopul vieţii şi morţii Sale, toate acestea sunt analizate şi percepute din prisma evenimentelor care au avut loc după naşterea şi moartea Sa, în paralel evenimentele care au avut loc de la începutul istoriei omeneşti fiind considerate de o importanţă mai neînsemnată, sau chiar ignorate în genere.

Această tendinţă este cea mai înşelătoare, fiind şi cauza unei înţelegeri inversate a sensului vieţii lui Isus, şi scopului pentru care El s-a născut, şi a trăit pe pământ, iar apoi şi-a sacrificat viaţa.

Însăşi conceptul Mesianic nu poate fi conştientizat corespunzător voinţei Divine, dacă nu avem o înţelegere limpede a faptului pentru ce în genere a creat Dumnezeu Universul, sau care este însemnătatea evenimentelor istorice pe parcursul perioadei de la apariţia omului până la naşterea lui Mesia.

IOAN BOTEZĂTORUL ŞI ÎNTOARCEREA LUI ILIE
Mesia şi Ilie
În această privinţă trebuie să analizăm o problemă referitoare la providenţa divină în trimiterea lui Isus pe calea crucii.

În mai multe rânduri Dumnezeu a prevestit poporul ales despre venirea lui Mesia, şi oamenii care tânjeau după El se bucurau la auzul promisiunii Divine.

Putea oare Dumnezeu să-L trimită pe Mesia aşa încât poporul ales să nu fie în stare să-L recunoască?

A fost dorinţa lui Dumnezeu ca ei să nu-L recunoască şi să nu-L primească?!
Sau n-au reuşit oamenii să-L recunoască deşi Domnul le arătase limpede cum avea să vină?

Pentru a afla răspuns la aceste întrebări, să vedem cea de-a doua venire a lui Ilie.