Cum Stimulăm Voluntariatul La Nivel Local

Și am devenit parţial ca tatăl meu, doar că sunt femeie şi încă nu am copii. Poate că nu se numea astfel, dar voluntariatul a existat mai dintotdeauna, ori că se oferea cineva să facă focul în peştera, ori să ducă o cărămidă în plus la construcţia piramidelor! Mai târziu i s-a dat nume şi s-a făcut o falsă impresie de un trend nou. Voluntariatul a apărut odată cu diferenţierea omului ca fiinţă socială şi sunt sigură că cineva va zice că e o aberaţie, dar e un adevăr (nu fiindcă am zis eu că e adevăr, sau… poate şi de asta). De ce? Deoarece în oameni, pe lângă toate calităţile aiurea şi negative de care nu uitam nici o secundă, mai sunt ascunse şi calităţi bune, de care adesea uităm. Calităţile bune ne tentează să facem bine, să ajutăm fără a aştepta remunerare, dar de cele mai multe ori facem faţă acestei ispite şi ne continuăm viaţa sinistru şi plictisitor. Duceam şi eu o astfel de viaţă, când la un moment dat, cu mulţi ani în urmă ( nu mă întrebaţi câţi, că nu e un lucru potrivit să întrebi o fată), am hotărât să îmi îndeplinesc visul secret din copilărie şi am devenit voluntar.

Subiectul dat a fost o temă bună pentru acasă, astfel după lungi sinteze, mi-am dat seama că această temă ca şi multe alte lucruri de fapt sunt simple, doar că omul are tendinţa de a le complica “un picuţ”!

Pentru ca să stimulăm voluntariatul la nivel local, avem nevoie de 3 lucruri de bază: un exemplu, informaţie şi sprijin.

Ceea ce m-a motivat pe mine şi, de fapt ce mă motivează în continuare este un model – care pentru mine personal este tatăl meu. Pentru fiece om, acest model poate fi altul. E mare nevoie de acesta, deoarece un exemplu adevărat oferă inspiraţie, aceasta la rândul ei este ca scânteia ce aprinde un foc, inspiraţia nu e de durată, dar e absolut nevoie de ea, acţionând ca un trigger. Acum îmi imaginez cât de greu le-a fost oamenilor preistorici să vadă un exemplu, dar Dumnezeu a creat natura care e întruchiparea Dragostei Lui necondiţionate pentru oameni. Lemnele care alimentează acest foc e nimic altceva decât toată satisfacţia interioara pe care o simţi, ori de câte ori faci o fapta bună. Această bucurie e de neînlocuit, care nu se egalează cu bani sau alte lucruri exterioare, îţi oferă trăiri profunde, care contează cu adevărat. Un astfel de model pot fi părinţii care cultivă în copiii lor firi altruiste, profesorii care pot încuraja elevii să facă împreuna un proiect în scoală sau localitatea lor, primarul sau alte personalităţi locale care ar promova realizarea unei idei, însă crucial este să participe şi ei la acestea, arătând prin propriul exemplu că ei sacrifică din timpul lor preţios pentru a îmbunătăţi starea localităţii lor.

Un lucru foarte important este şi informaţia, trăim în secolul informaţiei şi de aceea este esenţial să ştim tot ce se întâmplă nou. În domeniul voluntariatului aş susţine că nu sunt de ajuns site-uri care ar promova şi susţine implicarea tinerilor în diverse ONG-uri. Am întâlnit foarte mulţi tineri care mă întrebau cum am găsit ONG-ul din care fac parte (nu puteam să îi răspund, din simplu motiv că el m-a găsit pe mine), şi dacă era în apropierea Festivalului Voluntarilor, aveau noroc, fiindcă puteau să vină la Târgul ONG-urilor să vorbească personal cu reprezentanţi şi să vadă activitatea lor. E destul de greu să găseşti adresa oficiilor, numere de telefon sau adrese de email ale ONG-urilor locale. În Chişinău treburile sunt puse la punct, deoarece majoritatea organizaţiilor au site-uri oficiale, însa mai greu e la nivel local, unde întreţinerea unui host pe net costă şi nu toţi îşi permit. O promovare a grupurilor de iniţiativă ar fi plasarea anunţurilor despre activitatea şi proiectele preconizate în ziarele locale, la radioul local, anunţuri imprimate în centrul raional, în şcolile de prin localităţi. Și mai ales e nevoie ca să fie finanţate de către Consiliul Raional sau de primăria din sat.

Ştiu că atunci când aţi citit suport, v-a trecut prin minte, „aha, iar tema banilor”! Dar nu e aşa, nu am avut în vedere suport material, ci susţinere. De multe ori, ne trezeam ca avem atâtea idei şi e nevoie de bani, dar ne-am dat seama că putem face proiecte frumoase şi fără prea mulţi bani, doar cu suportul multor persoane interesate. Şi mai e factorul acesta necesar, de altfel, de a lăuda voluntarii pentru munca enormă pe care o fac. Nu vorbesc doar de faptul că oamenilor mereu le-a plăcut să îi mângâi pe cap (poate fi şi asta), dar pentru a susţine şi încuraja pe cineva să facă un lucru bun în continuare. Deoarece mereu e nevoie de cineva care să te aprecieze cu adevărat pentru a-ţi da forţe să mergi mai departe. La acest capitol se integrează perfect Festivalul Voluntarilor, care e de fapt o mâna invizibilă ce netezeşte pe cap toţi voluntarii, ONG-urile. Aş mai avea o sugestie să fie câteva ONG-uri centrale care ar avea grijă, ar ghida şi susţine grupuri de iniţiativă locale mai mici, dar cu speranţă de creştere. Acţionând ca un stimul de a se dezvolta şi realiza proiecte mai mari.

Iniţial mă gândisem, „ce tema grea e anul ăsta”, dar ulterior mi-am dat seama că e esenţial să ne implicăm şi să ne pese de ce se întâmplă în alte localităţi, decât oraşele şi centrele raionale. O ţară nu are viitor dacă toată viaţa socială forfoteşte în capitală, iar în localităţile rurale nu se implică nimeni. O dezvoltare şi o schimbare la nivel de mentalitate e posibilă doar atunci când sunt implicaţi toţi şi merg în tandem, în aceeaşi direcţie. Speranţa pentru viitorul ţării noastre e direct proporţională cu calitatea tinerilor, de dorinţa lor de a aduce o schimbare, de a fi schimbarea!