• Axiome

  Dumnezeu predestinează în mod absolut că Voinţa Sa va fi realizată şi apoi lucrează neîncetat până când este împlinită.

  Predestinarea lui Dumnezeu cu privire la modul în care va fi realizată Voinţa Sa de către un individ sau o naţiune este condiţională, şi nu absolută, adică, cu toate că Dumnezeu a ales o anumită persoană sau naţiune pentru a împlini un scop în providenţa de restaurare, dacă ea nu îşi îndeplineşte responsabilitatea, Dumnezeu va alege cu siguranţă o altă persoană sau naţiune pentru a continua lucrarea Sa.

  Când Dumnezeu alege o persoană sau o naţiune pentru a împlini Voinţa Sa, El niciodată nu predestinează în termeni absoluţi dacă acea persoană sau naţiune va realiza într-adevăr Voinţa Lui.

Este Dumnezeu atotputernic în raport cu soarta omului, poate el după dorință decide orice oricând în viața omului?

Sunt două forme de atotputernicie divină legate de destinul omului.

Prima formă este atotputernicia absolută: Dumnezeu decide tot, omul doar execută. Dumnezeu este ca un șahist care mișcă figurile, iar omul e una din ele.

Care este valoarea alegerii omului în condiții, când tot ce este legat nu doar de final dar și de proces și metode, e deja stabilit, iar libertatea alegerii lui este doar de formă?

Relația dintre bărbat și femeie este cea mai directă manifestare a caracteristicilor duale ale creatorului. Existența bărbatului și a femeii reflectă dualitatea lui Dumnezeu — adică faptul că Dumnezeu are atât un aspect masculin, cât și unul feminin.

Chiar dacă Biblia nu zice direct că „Dumnezeu e și masculin, și feminin”, ideea se sprijină logic și teologic pe următoarele:
- Omul a fost creat „după chipul Lui” — bărbat și femeie
- Dumnezeu e descris prin imagini de tată, dar și de mamă
- Bărbatul și femeia sunt egali ca ființă în creație

Prin urmare, existența celor două genuri umane reflectă ideea că în Dumnezeu există unitate în dualitate: masculinul și femininul ca expresii complementare ale unei singure Ființe Divine.