Referinţe Biblice

Astfel, cine îşi mărită fata, bine face, şi cine n-o mărită, mai bine face.

Şi-a zidit sfântul locaş ca cerurile de înalt, şi tare ca pământul, pe care l-a întemeiat pe veci.

Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul, pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi.

Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: "Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău;

Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: "Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din mana ascunsă, şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte."

Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie o carte, scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu şapte peceţi.

Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: "Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile?"

Şi nu se găsea nimeni nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea.

Şi am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea.

Şi unul din bătrâni mi-a zis: "Nu plânge: Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea, şi cele şapte peceţi ale ei.

Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.

Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare.

Pe când vorbea încă Isus noroadelor, iată că mama şi fraţii Lui stăteau afară şi căutau să vorbească cu El.

Atunci cineva I-a zis: "Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, şi caută să vorbească cu Tine."

Dar Isus a răspuns celui ce-I adusese ştirea aceasta: "Cine este mama Mea, şi care sunt fraţii Mei?"

Apoi Şi-a întins mâna spre ucenicii Săi şi a zis: "Iată mama Mea şi fraţii Mei!

Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă."

A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el, şi a zis: "Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!

El este Acela despre care ziceam: "După mine vine un om, care este înaintea mea, căci era înainte de mine.

Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel."

Ioan a făcut următoarea mărturisire: "Am văzut Duhul pogorându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El.

Eu nu-L cunoşteam; dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, mi-a zis: ,Acela peste care vei vedea Duhul pogorându-Se şi oprindu-Se, este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.'

Şi eu am văzut lucrul acesta, şi am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu."

Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.

Ioan a auzit din temniţă despre lucrările lui Hristos,

şi a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi: "Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?"

Drept răspuns, Isus le-a zis: "Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi:

Orbii îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii învie, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.

Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire."

Pe când se duceau ei, Isus a început să vorbească noroadelor despre Ioan: "Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt?

Dacă nu, atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraţilor.

Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un prooroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un prooroc;

căci el este acela despre care s-a scris: ,Iată, trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.'

Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el.

Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală, pun mâna pe ea.

Căci până la Ioan au prorocit toţi proorocii şi Legea.

Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie, care trebuia să vină.

Cine are urechi de auzit, să audă

Cu cine voi asemăna neamul acesta de oameni? Seamănă cu nişte copilaşi, care şed în pieţe, şi strigă la tovarăşii lor:

,V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi nu v-aţi tânguit.'

Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi ei zic: ,Are drac!'

Seara, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi.

Pe când mâncau, El a zis: "Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde."

Ei s-au întristat foarte mult, şi au început să-I zică unul după altul: "Nu cumva sunt eu, Doamne?"

Drept răspuns, El le-a zis: "Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde.

Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!"

Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul, şi I-a zis: "Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?" "Da", i-a răspuns Isus, "tu eşti!"

Atunci unii din farisei au început să zică: „Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ţine Sabatul.” Alţii ziceau: „Cum poate un Om păcătos să facă asemenea semne?” Şi era dezbinare între ei.

Isus le-a zis atunci: "Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici, şi vegheaţi împreună cu Mine."

Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, şi S-a rugat, zicând: "Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu."

Isus S-a înfăţişat înaintea dregătorului. Dregătorul L-a întrebat: "Eşti Tu ,Împăratul Iudeilor?" "Da", i-a răspuns Isus, "sunt."

Dar n-a răspuns nimic la învinuirile preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor.

Atunci Pilat I-a zis: "N-auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?"

Isus nu i-a răspuns la nici un cuvânt, aşa că se mira foarte mult dregătorul.

La fiecare praznic al Paştelor, dregătorul avea obicei să sloboadă norodului un întemniţat, pe care-l voiau ei.

Pe atunci aveau un întemniţat vestit, numit Baraba.

Când erau adunaţi la un loc, Pilat le-a zis: "Pe care voiţi să vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe Isus, care se numeşte Hristos?"

Căci ştia că din pizmă dăduseră pe Isus în mâinile lui.

Pe când sta Pilat pe scaun la judecată, nevasta sa a trimis să-i spună: "Să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta; căci azi am suferit mult în vis din pricina lui."

Preoţii cei mai de seamă şi bătrânii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare.

Dregătorul a luat cuvântul, şi le-a zis: "Pe care din amândoi voiţi să vi-l slobozesc?" "Pe Baraba", au răspuns ei.

Pilat le-a zis: "Dar ce să fac cu Isus, care se numeşte Hristos?" "Să fie răstignit", i-au răspuns cu toţii.

Dregătorul a zis: "Dar ce rău a făcut?" Ei au început să strige şi mai tare: "Să fie răstignit!"

Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea norodului, şi a zis: "Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!"

Şi tot norodul a răspuns: "Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri."

Atunci Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit.

Ostaşii dregătorului au dus pe Isus în pretoriu, şi au adunat în jurul Lui toată ceata ostaşilor.

L-au dezbrăcat de hainele Lui, şi L-au îmbrăcat cu o haină stacojie.

Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia.

Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, şi pe noră de soacra sa.

Isus S-a întors spre ele, şi a zis: "Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine; ci plângeţi-vă pe voi înşivă şi pe copiii voştri.

Cine nu-şi ia crucea lui, şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine.

Fiindcă, după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu;

dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele.

O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?...

Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!... Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească, slujesc legii păcatului.

Dar Isus i-a zis: "Lasă morţii să-şi îngroape morţii, şi tu du-te de vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu."

Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte pe fratele său, rămâne în moarte.

Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos,

Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!